miercuri, 31 martie 2010

1.2 Autorii

A scris Dumnezeu Biblia?
Dovezile indică faptul că Biblia, în forma în care o avem astăzi, reprezintă un document uman, dar acest lucru nu înseamnă că nu este sacră.

Deși Biblia Îl citează cu regularitate pe Dumnezeu și profeții vorbesc în numele Său, textul Bibliei, așa cum îl avem, poartă în mod clar însemnele unui document produs în diferite perioade și de diverși autori. Cu toate acestea, faptul că a fost realizată de oameni nu înseamnă în mod necesar o lipsă de divinitate sau de sanctitate a textului biblic.

Biblia, ca întreg, nu se pretinde a fi de inspirație divină. Cu toate că multe pasaje sunt citate în numele Domnului, Cele Cinci Cărți ale lui Moise (de la Geneza până la Deuteronomul) nu susțin nicăieri că întregul lor conținut este divin. Cu toate acestea, datorită diverselor doctrine și interpretări, a apărut credința în iudaism că Torah (și, într-o oarecare măsură, cărțile biblice subsecvente și chiar tradiția rabinică), în întregul ei, este de origine divină. [Ulterior, și creștinismul a considerat că Biblia este revelată de Dumnezeu.]

Unul dintre mecanismele acestei credințe, este reprezentat de existența unei probleme intelectuale fascinante. În vremurile moderne, problema este numită "teren nesigur". În esență, aceasta subliniază dificultatea tragerii concluziilor categorice. Oponenții avortului folosesc argumentul terenului nesigur foarte eficient: dacă un fetus este considerat o ființă umană la, să zicem, opt luni, atunci ce se întâmplă la opt luni minus 30 de secunde? Minus un minut? Cinci minute? O zi? La fiecare pas, este tot mai greu de apărat deosebirea absolută dintre un punct apărat de cineva și un alt punct marginal anterior acestuia.

În mod similar, terenul nesigur provoacă dezordine în cadrul argumentelor referitoare la paternitatea Bibliei. Dacă un singur cuvânt, doar unul singur din Biblie este de fapt de origine umană, cum poate cineva să apere originea divină a acesteia? Dacă un singur cuvânt, de ce nu două, sau zece, sau întreaga carte?

Este dificil de tras o linie. Dacă totul este de la Dumnezeu, atunci speculațiile iau sfârșit. Din păcate, dovezile nu cooperează întotdeauna cu dorințele oamenilor. Odată cu dezvoltarea diverselor discipline academice precum critica literară, religia comparată sau arheologia, originea divină a Bibliei a părut nesigură.

În ultimele secole, convergența unor serii de dovezi au indicat originea umană a unor pasaje din Biblie. Există o serie de texte paralele cu alte tradiții (de ex.: capitolul 22 din Proverbe este aproape identic cu un text egiptean scris cu secole înainte - "Învățăturile lui Amenemope"); există greșeli, repetări, aceleași pasaje din Biblie sunt citate cu mici diferențe între ele, demonstrând că în epocă circulau mai multe versiuni.

Odată cu acumularea dovezilor, cititorilor Bibliei le-au rămas puține opțiuni. Puteau să ignore pur și simplu dovezile, să refuze să citească textele critice ale studiilor biblice și să continue să creadă că interpretarea tradițională a supraviețuit intactă. Sau, alternativ, puteau să atace concluziile studiilor cu contra-argumente, așa cum mulți au făcut. La urma urmei, multe dintre problemele indicate de criticii biblici au fost observate și discutate cu multe secole înainte.

Totuși, odată cu trecerea timpului, aceste argumente au părut din ce în ce mai puternice, deoarece acumularea de dovezi istorice nu este de-acum doar formidabilă, ci pur și simplu uriașă. Cu toate acestea, nu există nimic la fel de flexibil și de inventiv precum rațiunea umană dedicată unei cauze, astfel că mulți au încercat să combată concluziile criticilor biblici, unii chiar cu mult talent și cu un elan deosebit.

Într-un final, unii au încercat să împace cele două curente ideologice. Poate că Biblia a fost scrisă de oameni, parțial sau integral. Asta înseamnă neapărat că aceasta nu este de origine divină? Trebuie ca înțelegerea faptului că mâna omului a fost implicată în adunarea unor tradiții, să însemne ca Biblia este echivalentă spiritual cu opera lui Shakespeare - remarcabil de pătrunzătoare și frumoasă, dar fără să dețină un loc special în univers?

Teologii liberali (însemnând cei care cred în paternitatea umană a Torei) se luptă să mențină statutul special al Torei, fără să încalce ceea ce ei cred că reprezintă canoanele integrității intelectuale.

Câteva abordări au încercat concomitent să păstreze statutul special al Bibliei, fără a nega descoperirile criticilor biblici. Unii au considerat că Biblia a fost într-o oarecare măsură o colaborare între Dumnezeu și oameni. Există astfel de indicii chiar în Biblie, care deseori pare să conțină cuvintele profeților și nu ale lui Dumnezeu. Mai mult, există momente când un narator expune faptele Domnului, sugerând că altcineva în afară de Dumnezeu a scris pasajele respective.

Există și păreri care susțin că Biblia este o relatare umană a auto-revelației lui Dumnezeu. Dumnezeu, într-un fel greu de exprimat în limbajul uman, s-a manifestat în deșertul Sinai și în alte locuri, iar ființele umane au notat totul, într-o încercare de a înțelege acea apariție.

Acest lucru este asemănător cu cele spuse de teologul Abraham Joshua Heschel, care a susținut că Biblia reprezintă un "midraș", adică o poveste interpretativă. Acesta a afirmat că Biblia constituie o înregistrare a examinării ființelor umane de către Dumnezeu și a examinării lui Dumnezeu de către ființele uman; păcatul capital în citirea Bibliei, spunea Herschel, a fost "imparțialitatea literară".

În cele din urmă, unii au susținut că Biblia este sacră, așa cum scripturile altor popoare sunt sacre, fiind o cronică umană a căutării divinului.

Toate aceste idei sunt influențate atât de tradiție, cât și de studiile biblice critice. Pe măsură ce am început să înțelegem mai bine lumea antică, să interpretăm textele și tradițiile religioase, Biblia are un impact diferit asupra noastră.
Trăim într-o lume diferită față de predecesorii noștri. Concluzii care păreau evidente, acum par imposibile. Biblia continuă, după mii de ani, să aprindă pasiuni, să influențeze societatea și să modeleze suflete. Cine a scris cuvintele sale pare mai puțin important, iar originea sa mai puțin fascinantă față de rolul Bibliei de a fi schimbat lumea.

*** Pentru cuprins consultați următoarea pagină.
VA URMA

marți, 30 martie 2010

1.1 Biblia Iudaică

1.1 Biblia Iudaică
Biblia este pentru creștini cea mai importantă scriere, Cartea prin care Dumnezeu s-a revelat pe Sine Însuși oamenilor și prin care și-a arătat voia Sa cu privire la oameni. Biblia este pentru miliarde de oameni “ghidul” în domeniul vieții religioase.
Dar pentru a înțelege mai bine originile sale trebuie să o luăm cu începutul: cu Biblia Iudaică sau Tanakh [תַּנַ"ךְ]. Biblia Iudaică este structurată pe trei secțiuni: Torah, Profeții și Scripturile.

* Torah - תּוֹרָה
1. Facerea (Geneza - בְּרֵאשִׁית) - Întâia Carte A Lui Moise
2. Ieșirea (Exodul - שמות) - A Doua Carte A Lui Moise
3. Leviticul - ויקרא A Treia Carte A Lui Moise
4. Numeri - במדבר A Patra Carte A Lui Moise
5. Deuteronomul (A doua Lege - דְּבָרִים) - A Cincea Carte A Lui Moise

* Neviim - נְבִיאִים sau Profeții

1. Cartea Lui Iosua Navi (יהושע / Y'hoshua)
2. Cartea Judecătorilor (שופטים / Shophtim)
3. Cartea Întâi a Regilor (שמואל / Sh'muel - Cartea întâi a lui Samuel)
4. Cartea A Doua a Regilor (A doua Carte a lui Samuel)
5. Cartea A Treia a Regilor (מלכים / M'lakhim - Cartea întâi a Împăraților)
6. Cartea A Patra a Regilor (A doua Carte a Împăraților)
7. Isaia (ישעיה / Y'shayahu)
8. Ieremia (ירמיה / Yir'mi'yahu)
9. Iezechiel (יחזקאל / Y'khezqel)
10. Osea (הושע / Hoshea)
11. Ioil (יואל / Yo'el)
12. Amos (עמוס / Amos)
13. Avdie (עובדיה / Ovadyah)
14. Iona (יונה / Yonah)
15. Miheia (מיכה / Mikhah)
16. Naum (נחום / Nakhum)
17. Avacum (חבקוק /Havakuk)
18. Sofonie (צפניה / Ts'phanyah)
19. Agheu (חגי / Khagai)
20. Zaharia (זכריה / Z'kharyah)
21. Maleahi (מלאכי / Mal'akhi)

* Ketuvim - כְּתוּבִים sau Scripturile

1. Psalmii -תהלים / Tehillim
2. Pildele sau Proverbele Lui Solomon - משלי / Mishlei
3. Cartea Lui Iov - איוב / Iyov
4. Cântarea Cântărilor - שיר השירים / Shir Hashirim
5. Cartea Lui Rut - רות / Rut
6. Plângerile Lui Ieremia - איכה / Eikhah
7. Eclesiastul - קהלת / Kohelet
8. Estera - אסתר / Esther
9. Daniel - דניאל / Dani'el
10. Cartea Întâi A Lui Ezra - עזרא
11. Cartea Lui Neemia sau Cartea A Doua A Lui Ezdra - ונחמיה
12. Cartea Întâi Paralipomena sau Cartea întâi a Cronicilor - דברי הימים
13. Cartea A Doua Paralipomena sau A doua Carte a Cronicilor

Biblia Iudaică este o carte complexă, scrisă de mai mulți autori, pe o perioadă de 850 de ani. Include narațiuni, legi, scurte istorioare, povestiri moralizatoare, profeții, îndemnuri, poezie și scrieri filozofice. Deși unii rabini consideră că Torah există dinainte de istorie, evenimentele din Biblie creează o narațiune ce poate fi considerată drept izvorul istoriei lumii.

* Torah sau Cele Cinci Cărți ale lui Moise, repovestește cum familia lui Abraham (Avraam) și Sarah au devenit poporul lui Israel; cum au revenit din exilul în Egipt, sub conducerea lui Moise, până la hotarele țării Israel, oprindu-se pe drum la Muntele Sinai pentru revelațiile cunoscute sub numele de Cele Zece Porunci. Torah include atât povestea formării poporului lui Israel cât și legile care au definit legământul între oameni și Dumnezeu.

* Profeții. A doua dintre cele trei secțiuni este împărțită în două părți. Profeții dintâi include cărțile lui Iosua, Judecătorii, Samuel 1-2, Împărați 1-2, care relatează istoria Israelului din perspectiva îndeplinirii legământului israeliților cu Dumnezeu. Profeții din urmă care include cărțile lui Isaia, Ieremia, Iezechiel, alături de alți 12 profeți minori, conține îndemnurile acestor lideri pătimași pentru întoarcerea către Dumnezeu și către Tora.

* Scripturile (Scrierile), un fel de amestecătură, includ poezie (Psalmii și Plângerile), scrieri filozofice (Proverbele și Eclesiastul), scurte istorisiri (Estera) și povestiri ( Ezra, Neemia, Cronici 1-2).

*** Pentru cuprins consultați următoarea pagină.
VA URMA

luni, 29 martie 2010

O schimbare

Acest blog este primul meu blog. Început inițial ca o tentativă de expunere a ideilor unui individ destul de insipid, nu a reușit să devină ceea ce doream, din motive obiective. Unele dintre temele abordate au fost niște refulări ale autorului, limitate totuși de o serie de factori externi. În consecință, blogul va suferi o transformare, în sensul subiectelor abordate, deplasându-se către o dualitate religie-știință, deși la prima vedere acestea se exclud reciproc. Creștinismul, iudaismul, islamul, contrazicerile și unele alunecări dogmatice ale acestora își vor găsi locul aici. Este un subiect asupra căruia am stăruit suficient de mult timp ca să am o oarecare idee. Adică, nu voi vorbi de pe pereți; și bineînțeles mă va ajuta și domnul Goagăl.
Pe lângă cele trei doctrine religioase majore, descoperirile științei vor constitui o parte importantă a blogului. Deja am abordat acest subiect în articole precum acesta. Acestea nu vor fi neapărat fără legătură cu religia. Aparenta contradicție dintre acestea două este doar pentru mințile obtuze. Așa cum am mai subliniat și în alte ocazii, respingerea ideii de divinitate doar pe baza unor teorii precum cea evoluționistă constituie o eroare logică și de statistică. Dacă o minte precum cea a lui Anthony Flew a putut să accepte ideea Creației, cine sunt acei ateiști care persistă în nebunia lor să-l contrazică pe Flew?
Richard Dawkins este una dintre mințile strălucite ale planetei, dar greșește - în opinia mea - atunci când îmbrățișează una dintre cele două extreme. Varianta Creației trebuie analizată cel puțin la nivel filosofic. Altfel, varianta cealaltă este una extrem de dureroasă pentru mintea umană.
Dar, cam atât despre noua înfățișare a blogului. Dacă vă place, rămâneți; dacă nu, rămas bun.

PS; Voi începe cu o serie de articole menite să creeze un fundal pentru analiza iudaismului, creștinismului și islamului. Seria se intitulează "Scurtă istorie a Bibliei și a creștinismului" și are cuprinsul de mai jos. Probabil, îmi va lua aproximativ 1-2 ani ca să o termin, având în vedere proporțiile subiectului de acoperit.

CUPRINS:

CAPITOLUL 1. Originea Bibliei



2.1.9 Împărțirea lui Abraham
2.1.10 Sarah
2.1.11 Lot
2.1.12 Hagar
2.1.13 Ișmael
2.1.14 Legarea lui Isaac
2.1.15 Rebekah
2.1.16 Eliezer
2.1.17 Iacov
2.1.18 Rahel
2.1.19 Tamar
2.2 Exodul
2.3 Leviticul
2.4 Numeri
2.5 Deuteronomul

CAPITOLUL 3. Profeții

3.1 Profețiile
3.2 Profeții dintâi
3.3 Profeții de pe urmă

CAPITOLUL 4. Scrierile

4.1 Scrierile poetice
4.2 Literatura filosofică
4.3 Eclesiastul
4.4 Ruth
4.5 Plângerile
4.6 Estera
4.7 Daniel
4.8 Ezra și Neemia
4.9 Cronicile

CAPITOLUL 5. Biblia ortodoxă

5.1 Scurt istoric
5.2 Evangheliile
5.3 Faptele apostolilor
5.4 Scrisorile
5.5 Apocalipsa

CAPITOLUL 6. Sfinții părinți

6.1 Părinții apostolici
6.2 Părinții pustiei
6.3 Părinții capadocieni
6.4 Scriitori bisericești

CAPITOLUL 7. Sinoadele ecumenice

7.1 Primul conciliu de la Niceea - 325
7.2 Primul conciliu de la Constantinopol - 381
7.3 Conciliul de la Efes - 431
7.4 Conciliul de la Calcedon - 451
7.5 Al doilea conciliu de la Constantinopol - 553
7.6 Al treilea conciliu de la Constantinopol - 660-681
7.7 Al doilea conciliu de la Niceea - 787
7.8 Al patrulea conciliu de la Constantinopol - 869-870

CAPITOLUL 8. Marea schismă

8.1 Originea schismei
8.2 Argumente
8.3 Schisma

CAPITOLUL 9. Manuscrisele de la Nag Hammadi

9.1 Descoperirea
9.2 Traducerea
9.3 Codexurile

luni, 8 martie 2010

O iarnă eternă


Nu îmi aduc aminte exact când am început să urăsc primăvara, dar în 2007 o uram deja. Știu motivele nașterii acestui sentiment, dar nu pot să trec peste ele. Nu a fost însă mereu așa. Cu mulți ani în urmă, primăvara și vara erau anotimpurile mele preferate. Soarele era prietenul meu, chiar dacă momentele de regăsire nu erau atât de dese pe cât mi le-aș fi dorit. Apoi, o umbră sumbră s-a insinuat încet, dar sigur, în conștiința mea, iar himera unei ierni eterne a început să-mi bântuie gândurile.
Ultimele două zile mi le-am petrecut căutând case de vânzare în Norvegia și Franța, cele două țări în care aș fi vrut să mă nasc. Am găsit ce căutam, dar nu cred că am curajul necesar pentru a emigra. Îmi place țara asta, dar mă simt ca un străin în ea; nu simt ca și cum i-aș aparține. Oamenii care o locuiesc îmi repugnă; dorințele și idealurile lor nu sunt și ale mele. Nu vreau să îmi petrec verile la mare, prăjindu-mă la soare cu burta plină de bere și mici, totul petrecându-se pe ritmuri de manele. Manele... cred că sunt primul om care a devenit alergic la ele. Este suficient să aud urletele unui minoritar și îmi crește brusc pulsul, îmi pierd calmul și mă cuprinde o stare de repulsie. Și asta e "muzica" preferată de 99% dintre români (Traian Băsescu dixit)!
O țară frumoasă, plină de oameni urâți... Parcă un blestem plutește deasupra acestor meleaguri.

Dar, nu cred c-am să plec... Am să rămân, iar grobianismul autohton îmi va măcina rațiunea, lent. Eu, cel de odinioară, voi deveni de nerecunoscut, o imagine dezolantă, ferecată în solitudine, a unui spirit altădată liber.
Până atunci, încă sunt aici, visând la o iarnă eternă...

Și da, știu că tot ce spun sună ca un clișeu afurisit...