1.2.5 Textul Masoretic

Versiunea iudaică tradițională, uneori imperfectă, a textului Torah.

Textul tradițional al Bibliei iudaice a fost stabilit de un grup de cărturari, numiți Masoreți, a căror activitate se întinde pe parcursul secolelor VI-X A.D. Masoreții au examinat numeroasele manuscrise biblice remarcând divergențele și căutând să determine care text este mai exact.

Ei au remarcat faptul că citirea tradițională (keri) diferă de textul tradițional (ktiv), de exemplu, acolo unde textul conține o expresie vulgară. Astfel de expresii au fost lăsate în text, dar eufemismul folosit de tradiție a fost notat în sprijinul celui care citește în sinagogă.

Masoreții au mai observat că tradiția cerea ca anumite litere să fie mai mari sau mai mici decât altele. Ei au furnizat scrieri în care au presupus că unele cuvinte ar fi trebuit scrise altfel, de exemplu, acolo unde textul este la singular în timp ce contextul pare să necesite pluralul, dar aceste ipoteze au fost lăsate de-o parte și textul a rămas neschimbat. Textul actual al Bibliei iudaice a fost stabilit de către masoretul ben Asher, în Tiberias (Teverya), în anul 930 A.D. și este cunoscut sub denumirea de Textul Masoretic.

Îndoieli asupra acurateții

O problemă majoră ridicată de majoritatea studiilor biblice se referă la acuratețea și temeinicia Textului Masoretic. Se știe că, încă din vremurile rabinice, scribii acordau o mare atenție copierii Bibliei, mai ales a Pentautehului, Sefer Torah. S-au păstrat reguli scrise privind modul de transcriere a Sefer Torah, cu rezultatul că nu există diferențe între o Sefer Torah și o alta în lumea iudaică.

Dar, așa cum arată versiunile antice Septuaginta, Targum, Pentautehul Samaritean, Biblia latină (Vulgata) și textele găsite printre manuscrisele de la Marea Moartă, erori s-ar fi putut strecura în text, înainte ca Textul Masoretic să fi fost stabilit sau, mai degrabă, versiunile antice pot fi bazate pe tradiții care diferă de forma finală consemnată de Textul Masoretic.

Pe alocuri, chiar și în Talmud unele texte biblice diferă față de versiunea masoreților.

Criticismul biblic

Cercetătorii biblici moderni, deși tratează textul masoretic cu respectul cuvenit, sunt de acord că acesta necesită unele amendări pe baza fie a versiunilor antice, fie a ipotezelor plauzibile.

Problema ortodoxiei, ridicată de criticismul biblic se aplică numai pentru examinarea critică a felului în care Pentautehul a fost alcătuit. Însă, examinarea critică a textului în lumina amendării sale conform versiunilor antice nu este necesară, din moment ce nu există vreo dogmă care să spună că Textul Masoretic este infailibil, fiind cuvântul lui Dumnezeu.

De remarcat faptul că nicio comunitate evreiască, ortodoxă sau reformată nu s-a gândit niciodată să amendeze textul Bibliei, o astfel de încercare fiind privită drept sacrilegiu.

*** Pentru cuprins consultați următoarea pagină.

VA URMA