Scrierea sub un pseudonim folosește la protejarea identității autorului, dar pseudepigrafia (ψευδής - fals și ἐπιγραφή - inscripție) este mai degrabă un furt de identitate. Prin atribuirea lucrării sale unui autor anterior, binecunoscut, pseudo-epigraful nu numai că stabilește un context pentru text ci îi și conferă acestuia o autoritate suplimentară. În istoria literară evreiască, cei mai mulți pseudo-epigrafi furnizează această autoritate pentru lucrări cu caracter apocaliptic sau mistic.
Într-o cultură literară care afirmă că tot ceea ce este important a fost deja revelat lui Moise de către Dumnezeu (Talmud Yerushalmi Peah 2:4), rămâne puțin loc pentru originalitate. Acesta, până la urmă, este motivul pentru care evreii, care doreau ca alți evrei să acorde atenție lucrărilor lor originale, au atribuit deseori munca lor altor autori, mai vechi, stabilind obiceiul evreiesc al pseudo-epigrafiei sau falsei atribuiri.
O mare parte a pseudo-epigrafiei evreiești provine din misticismul evreiesc sau din cercurile care erau atrase de speculații și experiențe mistice. Acest lucru nu este surprinzător, deoarece "lucrările originale" ce aveau nevoie de "autoritatea" suplimentară a unui autor anterior erau deseori speculative și includeau afirmații ale unor revelații divine sau a unei autorități extraordinare. Termenul de "Pseudepigrapha" constituie o categorie erudită referindu-se la lucrări din perioada celui de-al doilea Templu (secolul VI-secolul I Î.Hr.), dintre care majoritatea sunt atribuite, în mod fals, unui personaj biblic și includ revelații profetice sau mistice.
Ultima jumătate a cărții biblice a lui Daniel a fost deja identificată în secolul III A.D. ca fiind pseudo-epigrafică. Această parte a cărții repovestește ceea ce se doresc a fi revelații ale unor evenimente viitoare din timpul secolului II Î.Hr. cu o acuratețe neobișnuită, până la evenimentele din iarna anului 164, în vremea domniei lui Antiochus Epiphanes IV. În cuvintele filosofului păgân Porphyry, care identifica Daniel ca fiind pseudo-epigrafie (citat de Părintele Bisericii Ieronim din Stridon), "[Daniel] a fost redactată de cineva care a trăit în Iudeea pe vremea lui Antiochus Epiphanes, iar acesta nu a prezis viitorul ci a repovestit trecutul. Așadar, ceea ce spune despre Antiochus este istorie precisă; iar dacă a adăugat vreo prezicere despre viitor, atunci le-a inventat, deoarece nu cunoștea viitorul."
Alte lucrări pseudo-epigrafice din perioada celui de-al doilea Templu includ Cartea Jubileelor, care se descrie ca fiind un dialog între un înger trimis de Dumnezeu și Moise și include repovestirea unor pasaje din Biblie, precum și o "clasificare" strictă a legilor biblice. Testamentele celor 12 Patriarhi și alte testamente iau forma literară a unor istorisiri pe patul de moarte, dar deseori includ fragmente din legende precum și un conținut mistic. Multe dintre lucrările pseudo-epigrafice din această perioadă, însă, sunt atribuite unor personaje biblice mai puțin importante. Enoch, a cărui moarte este neobișnuită ("Şi a plăcut Enoh lui Dumnezeu și apoi nu s-a mai aflat, pentru că l-a mutat Dumnezeu." Geneza 5:24) a devenit o țintă preferată pentru cărțile mistice care erau legate de ridicarea la ceruri. Barukh, scribul care a lucrat pentru profetul Ieremia, probabil a scris și lucrări proprii. Un pseudo-epigraf a completat curriculum vitae-ul lui Barukh prin scrierea, sub numele acestuia, a unui lucrări apocaliptice stabilite în timpul căderii primului Templu.
Mai târziu, în perioada bizantină, Sefer Zerubavel, atribuită ultimului conducător evreu cu descendență directă din regele David, care a trăit în secolul VI Î.Hr., descrie o revelație a lui Zerubavel privind victoria lui Messiah și a mamei acestuia asupra vicleanului Armilus, care îl reprezenta pe împăratul creștin al Bizanțului. Scrisă în vremea dominației islamice asupra Israelului lucrarea midrashică Pirkei de Rabbi Eliezer, atribuită rabinului (tanna) Eliezer ben Hyrkanus (secolul I A.D.), repovestește istoria biblică, dar adaugă o mulțime de materiale din pseudo-epigrafia din timpul celui de-al doilea Templu, mai ales fragmente din cărțile atribuite lui Enoch. Includerea descrierii califatului musulman Omayyad indică o dată în timpul secolului VIII A.D.
În secolul al XIII-lea, Moses ben Shem Tov de Leon, un discipol al kabbalistului Joseph Gikatilla (un mistic evreu), scrie mai multe lucrări pseudo-epigrafice. Una, testamentul rabinului Eliezer cel Mare, atribuită tot rabinului (tanna) Eliezer ben Hyrkanus, refolosește modelul anterior al revelației pe patul de moarte. Cele mai importante lucrări ale lui de Leon sunt, însă, atribuite lui tanna Rabbi Shimon bar Yochai și au devenit cunoscute drept Midrash haNe'elam (Midrash-ul pierdut). Această lucrare constituie baza pentru opera mistică cunoscută sub numele de Zohar.
Nathan din Gaza, susținătorul aspirantului mesianic Shabbetai Zevi, a produs și o lucrare pseudo-epigrafică atribuită unui autor medieval, Avraham Hasid, care a "prezis" nașterea și viața lui Shabbetai Zevi. Lucrarea se pare că l-a convins pe ezitantul Shabbatai Zevi că era, de fapt, Messiah. Kabbalistul polonez și pseudo-epigraful Samson ben Pesach Ostropoler a scris un comentariu la o lucrare necunoscută și obscură, numită Karnayim, atribuită unui autor neidentificat pe nume Aaron din orașul Kardina (de asemenea neidentificat). Cartea este atât de dificilă, iar comentariul lui Ostropoler atât de dibaci, încât este clar că acesta a scris atât lucrarea pseudo-epigrafică cât și comentariul.
În vremurile moderne, nevoia de legitimare prin adăugarea numelui unui autor cunoscut sub titlul textului poate părea incomprehensibilă. Totuși, odată cu explozia informației, autorii au nevoie de orice avantaj pe care-l pot obține pentru a-și promova ideile. Un exemplu în acest sens este și celebrul interviu cu Dumnezeu, care a avut un succes enorm fiind atribuit lui Octavian Paler. Cu toate că acesta a negat paternitatea textului, internetul abundă în continuare de informații care îl consideră drept autorul său.
*** Pentru cuprins consultați următoarea pagină.
VA URMA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu