Capitolul 2. Torah

Pentru evrei, conceptul de "Torah" [תּוֹרָה] este un termen cu un sens mai larg decât al cărților propriu-zise, conceptul delimitat de Torah. Termenul de "Torah" se poate referi la toate învățăturile tradiționale iudaice, dar "Torah" propriu-zisă se referă, de obicei, la Torah "she'bi'ktav", Torah scrisă, cunoscută și sub numele de Humash (cele cinci cărți sau Pentateuh, uneori numită și Cele Cinci Cărți ale lui Moise). Lecturile din Torah, care sunt împărțite în 54 de fragmente (parshiyot - pericopă) săptămânale, au constituit întotdeauna punctul central al slujbei din dimineața de sabat, iar poveștile și legile acesteia se găsesc la baza culturii iudaice.

Torah povestește crearea lumii de către Dumnezeu, alegerea și mărirea familiei lui Abraham (אַבְרָהָם - Avraam) și Sarah (שָׂרָה - Sara) în relația cu Dumnezeu pe pământul Canaanului (כְּנָעַן), exilul și izbăvirea din Egipt a acelei familii devenită națiune, cunoscută ca Israel, precum și călătoriile acesteia prin deșert, până la întoarcerea pe pământul Canaanului. Pe drum, Israelul intră într-o relație de legământ cu Dumnezeu, iar Dumnezeu le dezvăluie multe dintre regulile de guvernare ale unei societăți drepte, precum și pentru stabilirea unei venerări adecvate.

Tradițional, Torah a fost considerată fie ca un document revelat în întregime lui Moise (מֹשֶׁה) de către Dumnezeu pe muntele Sinai (alături de Tora orală, id est Mishnah și alte lucrări ale literaturi rabinice construite pe baza Torei scrise) sau că Moise a completat Torah în timpul călătoriei prin pustie (incluzând cele revelate pe muntele Sinai). Istoricii și criticii literari, observând inadvertențele istorice și repetările, care indică un text mixt, au sugerat că Torah include surse din vremea regelui David și a regelui Solomon (aproximativ 1.000 Î.Hr.), din secolul VII Î.Hr., în timpul domniei regelui Josiah și din secolul VI Î.Hr., în timpul exilului babilonian.

În scrierile profeților și în multe altele, elemente narative din Torah, precum exodul din Egipt, sunt refolosite pentru a crea noi puncte de vedere. Legi din Torah, precum specificul interdicțiilor de sabat, sunt, de asemenea, comentate și constituie fundamentul altor concepții ulterioare. Un alt set de legături între Torah și Profeți este indicat de fragmentele (pericopele) săptămânale profetice (הפטרה - haftarot), care sunt cuplate cu fiecare dintre cele 54 de fragmente (pericope) săptămânale din Torah (פָּרָשָׁת הַשָּׁבוּעַ - Parshat haShavua).

Numele celor cinci cărți ale Torah derivă din limba greacă și descriu conținutul acestora. Numele obișnuit pentru o carte provine dintr-un cuvânt semnificativ, conținut de primele versete ale cărții. Iată care sunt cele cinci cărți, precum și un scurt sumar al acestora:

* Bereishit (בראשית - "La început") / Geneza / Facerea ("Originea") relatează povestea creației, Noe și potopul, precum și alegerea lui Abraham și Sarah și a familiei acestora, ca purtători ai legământului lui Dumnezeu. Povești despre conflicte între frați vitregi și o narațiune lungă despre Iacov și fiul său favorit Iosif, încheiată cu stabilirea familiei în Egipt.

* Sh'mot (שמות - "Nume") / Exodul ("Ieșirea") spune despre cum s-a mărit familia lui Iacov și cum a fost apoi înrobită în Egipt. Copilul Moise (Moses), născut de israeliți, dar adoptat de faraon, devine profetul Domnului, iar după ce aduce cele zece plăgi asupra Egiptului, conduce israeliții prin Marea Roșie către libertate și revelația de la muntele Sinai. Povestea venerării de către israeliți a vițelului de aur, care urmează la scurt timp după revelația de la muntele Sinai, devine aproape neînsemnată prin comparație cu materialul interminabil despre construcția unui sanctuar în pustie.

* VaYikra (ויקרא - "Și Dumnezeu a zis") / Leviticul ("Legile leviților”) se ocupă în general cu legile legate de sacrificiile rituale israelite. Regulile includ baza pentru legile iudaice de alimentație (כַּשְׁרוּת - kashrut), alături de probleme legate de puritate și impuritate. Codul de sfințenie, care descrie o viață comună evlavioasă, este elementul de bază al cărții.

* BaMidbar (במדבר - "În pustie") / Numerii începe cu un recensământ al israeliților și a tribului lui Levi. Un grup de israeliți spionează țara Canaanului; raportul acestora descurajator îi trimite înapoi în deșert pentru încă 38 de ani, timp în care israeliții continuă să se poarte greșit, răzvrătindu-se împotriva autorității lui Moise și a fratelui acestuia, Aaron, și întreținând relații ilicite cu femeile moabite.

* Devarim (דברים -"Cuvinte") / Deuteronomul ("A Doua Lege") constituie mesajul final al lui Moise către poporul lui Israel, înainte ca aceștia să treacă râul Iordan, către Canaan. Moise reamintește poporului cum Dumnezeu i-a răscumpărat din Egipt, precum și detaliile legământului dintre Israel și Dumnezeu. Pe scurt, Moise descrie recompensele pentru respectarea legilor legământului și pedepsele pentru neascultare. În final, Moise îi transmite autoritatea sa lui Iosua, fiul lui Navi, care va conduce poporul în țara promisă.

*** Pentru cuprins consultați următoarea pagină.

VA URMA