2.3 LEVITICUL

În ce constă Cartea Leviticul

Numit în ebraică Vayikra (ויקרא), "El a chemat," care constituie primul cuvânt, Leviticul mai este cunoscut și sub numele de Torat Kohanim, "instrucțiuni pentru preoți" (Mishnah Megillot 1:5). Acest titlu caracterizează Leviticul ca fiind o recomandare pentru venerarea corespunzătoare a Dumnezeului lui Israel.

Biblia ebraică reflectă principala preocupare a israeliților antici, respectiv cunoașterea modalității de a-și exprima loialitatea față de Dumnezeu. Această întrebare este formulată de profetul Micah (6:6), care răspunde la aceasta prin accentuarea primatului dreptății și iubirii, până la urmă dorite de către Dumnezeu mai mult decât sacrificiul. Leviticul 19:2 oferă un răspuns specific clerical la întrebarea lui Micah: "Fiţi sfinţi, că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt." Felul în care Israelul urma să trăiască ca o națiune sfântă constituie răspunderea Leviticului.

Rânduiala sfințeniei

Conținutul Leviticului este divers, dar este unificat de către tema sfințeniei. Primele șapte capitole descriu tipurile principale de sacrificii săvârșite de către israeliți, individual sau ca o comunitate. Capitolele 8 și 10 zugrăvesc manifestarea venerației sacre în Israelul antic prin descrierea inițierii preoțimii aaroniene și efectuarea primului ritual în cadrul altarului din sanctuar. Ca un avertisment rigid, capitolul 10 relatează cazul unei săvârșiri neconforme a ritualului de către doi fii ai lui Aaron, care își găsesc moartea din mâinile Domnului.

Capitolul 11 din Leviticul constituie una dintre cele două surse principale din Torah pentru kashrut (כַּשְׁרוּת), sau legile alimentare (a se vedea și capitolul 14 din Deuteronomul). Noțiunile de bază privind puritatea sunt enunțate în capitolele 12-15, care specifică procedurile pentru ispășirea impurității și susceptibilității la pericole. Continuând această temă, capitolul 16 recomandă ritualurile pentru Yom Kippur, destinate curățirii periodice a sanctuarului și a poporului israelit.

Codul Sfințeniei

Capitolele 17-26 din Leviticul se înlănțuie într-o singură unitate literară, cunoscută sub numele de "Codul Sfințeniei," datorită menționării frecvente a termenului kadosh (קדוש), "sfânt." Această secțiune începe cu stabilirea locului și formei de venerare corespunzătoare a Dumnezeului lui Israel. Apoi definește familia israelită și detaliază practicile sexuale necorespunzătoare, inclusiv incestul (Leviticul 18).

Poate cea mai cunoscută parte din Leviticul este capitolul 19, care rezonează cu decalogul, combinând învățăturile rituale cu cele etice. Aici se găsește faimosul îndemn, "să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi." Capitolele 20-22 conțin mai multe despre familia israelită și stabilesc prerogativele și îndatoririle preoțimii. În capitolul 23, sărbătorile și alte zile sfinte din an sunt stabilite într-un calendar religios.

Restul Codului Sfințeniei (capitolele 24‑26) și anexa acestuia (capitolul 27) adaugă instrucțiuni destinate preoților, legate de administrarea sanctuarului și legi privind datoriile și proprietatea asupra pământului. Aici se găsește sursa pentru inscripția de pe Liberty Bell, proclamând dreptul inalienabil al poporului israelit asupra pământului său: "să se vestească slobozenie pe pământul vostru pentru toţi locuitorii lui" (25:10). Într-un epilog (26:3‑26), israeliții sunt sfătuiți să-l asculte pe Dumnezeu și sunt avertizați privind consecințele neascultării, cea mai cumplită fiind exilarea din țara lor.

*** Pentru cuprins consultați următoarea pagină.

VA URMA