2.3.1 Mesajul principal

Două concepte alcătuiesc mesajul principal din Leviticul. Mai întâi, israeliții constituie o comunitate (edah - עדה) unită de către un destin comun și de un mod sfânt de viață, așa cum a fost poruncit de către însuși Dumnezeu. Acestora le este interzis să venereze o altă zeitate sau să urmeze modul de viață impur al altor națiuni (19:4, 20:1‑3,6). Apoi, israeliților le este acordată Țara Promisă ca o moștenire eternă (ahuzzah - שיוזזשי), cu condiția să urmeze legile Domnului și să rămână fideli legământului Său. În Leviticul, preoții Israelului sunt instruiți asupra căilor sfințeniei, iar israeliților le este adus la cunoștință ceea ce dorește Dumnezeu de la ei.

Leviticul și lumea modernă: importanța ritualului

O persoană modernă are dificultăți în citirea cu respect și apreciere a cărții Leviticului. Subiectul principal al acesteia - jertfele animale și ritualul impurității - par demodate prin prisma preocupărilor contemporaneității. Totuși, aproape jumătate din cele 613 mitzvot (porunci, singular mitzvah) ale Torah se găsesc în această carte, cu al cărei text își încep, în mod tradițional, educația copiii evrei.

Cititorul modern ar trebui să privească Leviticul ca fiind mai mult decât o carte istorică - "asta credeau și practicau strămoșii noștri". Ar trebui să constituie un efort de a înțelege nevoile religioase care erau împlinite prin aceste practici în timpurile antice (nevoi cu care încă ne mai confruntăm și astăzi), precum și ideile religioase care erau învățate în cadrul procesului.

Firea modernă are tendința de a ignora ritualul recomandat în favoarea exprimării religioase spontane. Totuși, ceva din sufletul uman răspunde ritualului, indiferent dacă este în forma unei nunți tradiționale sau ritualul oficiat la un eveniment sportiv sau o procesiune publică. Există ceva liniștitor legat de ritual, ceva familiar, recognoscibil, predictibil. Există ceva care ne mișcă profund, atunci când este practicat un ritual care este mai bătrân decât suntem noi, unul care merge înapoi în timp cu mult înaintea vremurilor părinților și bunicilor noștri.

În momentele cruciale, este important pentru noi să știm că ceea ce facem este corect. Există putere în cunoașterea faptului că facem ceea ce numeroase generații de oameni înaintea noastră au făcut în situații similare, în același mod. Iar ritualurile, inclusiv rugăciunile recomandate, ne spun ceea ce trebuie să facem la momente în care nu ne putem baza pe propria noastră inspirație pentru a ști ceea ce trebuie făcut sau spus. Pentru israeliții din vremurile biblice, trebuie să fi fost mulțumitor să știe ceea ce trebuie să facă atunci când doresc să se apropie de Dumnezeu, în momentele importante din viețile lor, la nevoie sau la recunoștință.

Sacrificarea animalelor și sensibilitățile moderne

Tulburarea provocată de sacrificarea animalelor, ca un mod de venerare a lui Dumnezeu, nu este exclusiv un fenomen al timpurilor moderne. Profeții biblici au criticat sistemul de sacrificiu, pentru tendința acestuia de a se transforma într-un ritual formal, fără sentimente. Midrașul îl descrie pe Dumnezeu ca spunând că "Mai bine să-și aducă ofrandele pe masa Mea decât să le aducă în fața idolilor" (Leviticul Rabbah 22:8). Toate religiile din vremurile biblice se bazau pe venerarea sacrificială, iar israeliții nu puteau să conceapă o religie fără asta.

Este foarte posibil ca sacrificiile animalelor să fi fost gesturi instinctive din partea ființelor umane, pentru a-și exprima gratitudinea, respectul sau regretul. Biblia îi descrie pe Cain, Abel și Noe oferind sacrificii fără să le fie poruncit s-o facă. Probabil, oamenii simțeau că rugăciunile sau cererile lor vor părea mai sincere, dacă renunțau la ceva de-al lor în cadrul procesului.

Posibil, din acest motiv vânatul și peștii erau considerate ofrande inacceptabile - "nu voi aduce Domnului Dumnezeului meu arderi de tot, lucruri luate în darn" (2 Samuel sau Cartea a doua a Regilor 24:24). Ofranda primelor fructe, a primului născut din turmă și izbăvirea simbolică a primului născut ar putea constitui modurile de a recunoaște că aceste daruri, până la urmă, provin de la Dumnezeu - moduri de a transmite credința că mai multe binecuvântări se vor ivi, astfel că acestea puteau fi cedate.

Educația copilului începe cu Leviticul

De ce își încep copiii evrei educația iudaică cu Leviticul? "Copiii sunt puri; de aceea lăsați-i să studieze legile purității" (Midraș - Leviticul Rabbah 7:3). De asemenea, s-a sugerat faptul că educația iudaică începe cu asta pentru a învăța, de la început, că viața implică sacrificiu. Un scriitor modern spunea: "Prin sacrificiu, ne putem imagina pentru un moment trecător propria moarte și totuși să continuăm să trăim... Nicio altă formă de venerare nu poate elibera o persoană de frica de a trăi în umbra morții."

*** Pentru cuprins consultați următoarea pagină.

VA URMA