2.3.2 Democratizarea Ezotericului

Unii cercetători biblici consideră că Leviticul a fost destinat inițial ca un set de instrucțiuni pentru kohanim (כוהנים), preoții care oficiau la altar și prezidau ritualurile de purificare, detaliind modul în care aceștia trebuiau să-și efectueze în mod corect îndatoririle. Ghidul profesional a devenit una dintre cele cinci cărți ale Torah, ca parte a procesului de democratizare a credinței israelite, făcând din Israel o "împărăţie preoţească şi neam sfânt" (Exodul 19:6). Nu vor mai exista cunoștințe secrete accesibile numai clerului.

Sfințenia

Principala accentuare (a sfințeniei descrise în Leviticul 19) este una etică. Iar legile morale din acest capitol nu sunt numai porunci pentru supunere. Acestea apelează la tratarea corectă, umană și sensibilă a celorlalți. Cei bătrâni, cei handicapați și cei săraci trebuie să fie tratați cu apreciere și politețe. Muncitorul trebuie plătit la timp. Străinului i se va acorda același tratament precum propriilor cetățeni. Legea se referă nu numai la comportamentul fățiș, ci și la cauza acestuia; caracterul răzbunător și a-i purta pică cuiva sunt lucruri condamnabile.

Printre îndatoririle etice, cel al decenței sexuale este selectat pentru o subliniere particulară. Torah cere controlul - nu suprimarea - instinctului sexual. Viața este sacră. Procesul fizic prin care este generată viața trebuie tratat cu responsabilitate.

Dispozițiile etice din capitolul 19 sunt amestecate cu porunci rituale. Unele dintre acestea sunt direcționate împotriva practicilor păgâne și superstițioase, socotite incompatibile cu religia biblică. Scopurile altora nu sunt atât de clare. Pentru autorul biblic, aceste reguli ceremoniale sunt ordonanțe divine cu aceeași autoritate ca a poruncilor etice. Iudaismul tradițional le privește ca pe "decrete regale", care vor fi respectate chiar dacă sunt înțelese sau nu.

Oamenii moderni nu sunt însă de acord cu aceste porunci. Totuși, aceștia pot recunoaște faptul că venerarea și ceremonia, experimentate cu atenție și cu respect, pot eleva viața personală și familială. Chiar dacă o persoană poate respinge viziunea străveche privind originea și autoritatea ritualului, aceasta poate beneficia, în urma practicării ritualului, de o viață pură. Factorul etic este fundamental, dar nu este și singurul. Prin combinarea poruncilor morale cu cele ceremoniale, autorii Codului Sfințeniei [așa cum este cunoscută această secțiune din Torah de către cărturarii evrei] au manifestat o judecată sănătoasă.

Poate cineva să fie la fel de sfânt precum Dumnezeu?

Modul de viață sfântă este numit kadosh (קדוש - sfânt). Scopul acestui mod de viață este acela ca o persoană să încerce să fie la fel de sfântă precum Dumnezeu. Torah evidențiază distanța dintre perfecțiunea sublimă a lui Dumnezeu și limitările pământești ale omului, îndemânându-ne să ne străduim să reducem această distanță. Misiunea este fără de sfârșit, dar recompensa este infinită. Rabbi Tarfon spunea că: "Nu evitați un angajament ce nu are limite sau o sarcină ce nu poate fi încheiată. Este precum în cazul celui care s-a angajat să ia toată apa din mare și să o toarne pe uscat. Dar, pe măsură ce marea nu s-a golit, iar uscatul nu s-a umplut cu apă, acesta a devenit deprimat. Apoi cineva i-a spus, 'Om nesăbuit! De ce să fii deprimat, atâta vreme cât primești un dinar de aur pentru fiecare zi de muncă?'" (Avot de-Rabbi Nathan, 27). Urmărirea unui țel de neatins poate constitui un mijloc de împlinire.

Legea Sfințeniei nu se adresează unor anumiți indivizi. Se adresează întregii comunități israelite. Obiectivul acesteia nu este de a produce câțiva sfinți, retrași din lume în practici meditative sau ascetice. Mai degrabă, Torah are scopul de a crea un popor sfânt, care să-și manifeste dedicarea față de Dumnezeu prin intermediul vieții zilnice, ocupându-se cu agricultura, comerțul, viața de familie sau treburile comunității (a se vedea Exodul 19:6).

*** Pentru cuprins consultați următoarea pagină.
VA URMA