Nabukadneşşar al II-lea(Nabû-kudurri-uṣur, akkadiană; Nabuconodosor, greacă), regele Babilonului, a trimis o armată împotriva Ierusalimului pentru a-l pedepsi pe Iehoiakim, regele Iudeei. Nabukadneşşar era furios, deoarece, după trei ani de plată a tributului, Iehoiakim s-a răzvrătit împotriva babilonienilor.
Regele Iehoiakim a murit în timpul asediului Ierusalimului și a fost urmat la tron de fiul său, Iehoiachin, în vârstă de 18 ani. Noul rege s-a predat lui Nabukadneşşar după ce a rezistat trei luni asediului. Iehoiachin, mama sa, servitorii săi, și a oficialii curții regale au fost exilați la Babilon. Nabukadneşşar l-a numit pe Mattaniah, unchiul de 21 de ani al lui Iehoiachin, pentru a fi noul rege și i-a schimbat numele în Zedekiah.
În al nouălea an al domniei sale, Zedekiah s-a revoltat împotriva lui Nabukadneşşar, care și-a trimis armatele din nou spre Ierusalim, l-a asediat, și a construit turnuri în jurul acestuia. După doi ani de asediu, zidurile orașului au cedat.
Zedekiah a scăpat prin grădina palatului, dar a fost urmărit și capturat lângă Ierihon. A fost dus apoi la Riblah, în prezența lui Nabukadneşşar. Babilonienii i-au măcelărit pe fiii lui Zedekiah în fața acestuia și apoi i-au scos ochii, l-au înlănțuit în cătuşe de bronz, și l-au dus la Babilon.
Nabuzaradan, căpitanul gărzii lui Nabukadneşşar, a venit la Ierusalim și a incendiat Templul, palatul regelui și toate casele. Zidurile orașului au fost distruse. Supraviețuitorii, cu excepția celor mai săraci, au fost duși în exil în Babilon.
Nabukadneşşar l-a numit pe Gedaliah, fiul lui Ahikam, drept guvernator al regatului cucerit. Câteva luni mai târziu, Gedaliah a fost ucis de către Ișmael, unul dintre căpitanii armatei înfrânte a Iudeei și membru al familiei regale din Iudah.
Nabukadneşşar a ordonat ca patru băieți promițători din rândurile israeliților exilați în Babilon să fie selelctați. Băieții aleși - Daniel, Hananiah, Mișael și Azariah – au primit un curs de trei ani unde au fost instruiți spre a fi apți pentru serviciul în cadrul curții regale babiloniene. După ce au s-au încheiat cei trei ani, regele i-a examinat personal și i-a găsit de zece ori mai buni decât toți magicienii și astrologii din regat.
Visele regelui
Într-o noapte, Nabukadneşşar a avut un vis tulburător, dar nu și l-a putut aminti când s-a trezit. I-a chemat pe magicieni la el și le-a ordonat să-i spună ce a visat și să-l interpreteze. Magicienii au răspuns:
„Nu e om pe pământ care să poată şti trebile regelui, întrucât nici un mare rege sau cârmuitor n’ar pune o astfel de întrebare unui înţelept, mag sau Caldeu; fiindcă întrebarea pe care o pune regele e grea, şi nimeni altcineva n’ar putea să dea un răspuns în faţa regelui decât numai zeii, al căror sălaş nu se află printre purtatorii de trup” (Daniel 2:10–11).
Regele s-a înfuriat și i-a ordonat lui Arioch, căpitanul gărzii regale, să-i ucidă pe toți înțelepții din Babilon. Când Arioch a venit să-l ucidă, Daniel i-a cerut căpitanului o explicație, iar când a auzit de cererea regelui, a cerut să-i fie oferit puțin timp. În acea noapte, visul regelui i-a fost dezvăluit lui Daniel într-o viziune.
Dimineața, a mers la Arioch și i-a spus: “Nu-i da pierzării pe înţelepţii Babilonului, ci du-mă pe mine în faţa regelui, iar eu îi voi spune regelui tâlcul” (Daniel 2:24).
Daniel, adus în fața lui Nabukadneşşar, i-a spus regelui că a visat o statuie mare, cu capul din aur, brațele și pieptul din argint, pântecele şi coapsele de aramă, pulpele de fier şi picioarele o parte de fier şi o parte de lut. O piatră aruncată, care a spart statuia în bucăți mici care au fost luate de vânt, a crescut într-un munte imens care a “umplut tot pământul” (Daniel 2:35).
Daniel a explicat aşa: capul de aur era însuși Nabukadneşşar, iar restul statuii, alcătuită din materiale diferite, reprezenta regate succesive care vor fi spulberate de regatul lui Dumnezeu, care va dura veșnic. Regele uimit a recunoscut supremația lui Dumnezeu și l-a numit pe Daniel guvernator al provinciei Babilon și șeful tuturor înțelepților din regat.
După o vreme, regele a făcut un idol de mari dimensiuni din aur și i-a invitat pe toți prinții, guvernatorii și oamenii de vază din regat să vină la sfințirea acestuia. Un crainic a proclamat că toată lumea trebuie să cadă în genunchi și să venereze statuia la auzul sunetului unor instrumente muzicale. Șadrac, Meșac și Abednego au refuzat să venereze idolul de aur.
Nabukadneşşar a ordonat aducerea celor trei în fața sa și i-a amenințat că dacă vor continua să refuze venerarea idolului, îi va arunca într-un cuptor aprins. Cei trei au refuzat și au fost aruncați în cuptor, care era atât de încins încât i-a ars de moarte pe cei care i-au împins înăuntru. Un înger a venit și i-a protejat pe cei trei de foc. Regele uimit le-a spus să iasă afară, a recunoscut supremația lui Dumnezeu, și a decretat ca nimeni să nu îndrăznească să vorbească împotriva lui YHWH.
Regele a avut un alt vis. De această dată a visat un copac foarte înalt cu frunze frumoase și fructe din abundență. Un om sfânt a poruncit ca pomul să fie tăiat, lăsând doar buturuga și rădăcinile.
Daniel, chemat să interpreteze visul, i-a spus lui Nabukadneşşar că regele era copacul și că Dumnezeu îl va face să mănânce iarbă ca un animal și să trăiască cu fiarele câmpului. Un an mai târziu, în vreme ce regele se fălea cu puterea sa, o voce din cer i-a spus că regatul s-a îndepărtat de el și că va sălăşlui cu fiarele câmpului și va mânca iarbă la fel ca vitele. Ulterior, când regele s-a însănătoșit, acesta s-a rugat lui Dumnezeu și a fost readus la „cinstea regatului” său.
Regele Iehoiakim a murit în timpul asediului Ierusalimului și a fost urmat la tron de fiul său, Iehoiachin, în vârstă de 18 ani. Noul rege s-a predat lui Nabukadneşşar după ce a rezistat trei luni asediului. Iehoiachin, mama sa, servitorii săi, și a oficialii curții regale au fost exilați la Babilon. Nabukadneşşar l-a numit pe Mattaniah, unchiul de 21 de ani al lui Iehoiachin, pentru a fi noul rege și i-a schimbat numele în Zedekiah.
În al nouălea an al domniei sale, Zedekiah s-a revoltat împotriva lui Nabukadneşşar, care și-a trimis armatele din nou spre Ierusalim, l-a asediat, și a construit turnuri în jurul acestuia. După doi ani de asediu, zidurile orașului au cedat.
Zedekiah a scăpat prin grădina palatului, dar a fost urmărit și capturat lângă Ierihon. A fost dus apoi la Riblah, în prezența lui Nabukadneşşar. Babilonienii i-au măcelărit pe fiii lui Zedekiah în fața acestuia și apoi i-au scos ochii, l-au înlănțuit în cătuşe de bronz, și l-au dus la Babilon.
Nabuzaradan, căpitanul gărzii lui Nabukadneşşar, a venit la Ierusalim și a incendiat Templul, palatul regelui și toate casele. Zidurile orașului au fost distruse. Supraviețuitorii, cu excepția celor mai săraci, au fost duși în exil în Babilon.
Nabukadneşşar l-a numit pe Gedaliah, fiul lui Ahikam, drept guvernator al regatului cucerit. Câteva luni mai târziu, Gedaliah a fost ucis de către Ișmael, unul dintre căpitanii armatei înfrânte a Iudeei și membru al familiei regale din Iudah.
Nabukadneşşar a ordonat ca patru băieți promițători din rândurile israeliților exilați în Babilon să fie selelctați. Băieții aleși - Daniel, Hananiah, Mișael și Azariah – au primit un curs de trei ani unde au fost instruiți spre a fi apți pentru serviciul în cadrul curții regale babiloniene. După ce au s-au încheiat cei trei ani, regele i-a examinat personal și i-a găsit de zece ori mai buni decât toți magicienii și astrologii din regat.
Visele regelui
Într-o noapte, Nabukadneşşar a avut un vis tulburător, dar nu și l-a putut aminti când s-a trezit. I-a chemat pe magicieni la el și le-a ordonat să-i spună ce a visat și să-l interpreteze. Magicienii au răspuns:
„Nu e om pe pământ care să poată şti trebile regelui, întrucât nici un mare rege sau cârmuitor n’ar pune o astfel de întrebare unui înţelept, mag sau Caldeu; fiindcă întrebarea pe care o pune regele e grea, şi nimeni altcineva n’ar putea să dea un răspuns în faţa regelui decât numai zeii, al căror sălaş nu se află printre purtatorii de trup” (Daniel 2:10–11).
Regele s-a înfuriat și i-a ordonat lui Arioch, căpitanul gărzii regale, să-i ucidă pe toți înțelepții din Babilon. Când Arioch a venit să-l ucidă, Daniel i-a cerut căpitanului o explicație, iar când a auzit de cererea regelui, a cerut să-i fie oferit puțin timp. În acea noapte, visul regelui i-a fost dezvăluit lui Daniel într-o viziune.
Dimineața, a mers la Arioch și i-a spus: “Nu-i da pierzării pe înţelepţii Babilonului, ci du-mă pe mine în faţa regelui, iar eu îi voi spune regelui tâlcul” (Daniel 2:24).
Daniel, adus în fața lui Nabukadneşşar, i-a spus regelui că a visat o statuie mare, cu capul din aur, brațele și pieptul din argint, pântecele şi coapsele de aramă, pulpele de fier şi picioarele o parte de fier şi o parte de lut. O piatră aruncată, care a spart statuia în bucăți mici care au fost luate de vânt, a crescut într-un munte imens care a “umplut tot pământul” (Daniel 2:35).
Daniel a explicat aşa: capul de aur era însuși Nabukadneşşar, iar restul statuii, alcătuită din materiale diferite, reprezenta regate succesive care vor fi spulberate de regatul lui Dumnezeu, care va dura veșnic. Regele uimit a recunoscut supremația lui Dumnezeu și l-a numit pe Daniel guvernator al provinciei Babilon și șeful tuturor înțelepților din regat.
După o vreme, regele a făcut un idol de mari dimensiuni din aur și i-a invitat pe toți prinții, guvernatorii și oamenii de vază din regat să vină la sfințirea acestuia. Un crainic a proclamat că toată lumea trebuie să cadă în genunchi și să venereze statuia la auzul sunetului unor instrumente muzicale. Șadrac, Meșac și Abednego au refuzat să venereze idolul de aur.
Nabukadneşşar a ordonat aducerea celor trei în fața sa și i-a amenințat că dacă vor continua să refuze venerarea idolului, îi va arunca într-un cuptor aprins. Cei trei au refuzat și au fost aruncați în cuptor, care era atât de încins încât i-a ars de moarte pe cei care i-au împins înăuntru. Un înger a venit și i-a protejat pe cei trei de foc. Regele uimit le-a spus să iasă afară, a recunoscut supremația lui Dumnezeu, și a decretat ca nimeni să nu îndrăznească să vorbească împotriva lui YHWH.
Regele a avut un alt vis. De această dată a visat un copac foarte înalt cu frunze frumoase și fructe din abundență. Un om sfânt a poruncit ca pomul să fie tăiat, lăsând doar buturuga și rădăcinile.
Daniel, chemat să interpreteze visul, i-a spus lui Nabukadneşşar că regele era copacul și că Dumnezeu îl va face să mănânce iarbă ca un animal și să trăiască cu fiarele câmpului. Un an mai târziu, în vreme ce regele se fălea cu puterea sa, o voce din cer i-a spus că regatul s-a îndepărtat de el și că va sălăşlui cu fiarele câmpului și va mânca iarbă la fel ca vitele. Ulterior, când regele s-a însănătoșit, acesta s-a rugat lui Dumnezeu și a fost readus la „cinstea regatului” său.
Potrivit Bibliei, Nabukadneşşar a fost urmat la tron de către fiul său, Baltazar (Belşazzar), în timpul domniei căruia Babilonul a căzut în mâinile persanilor. Conform unor autori, numirea lui Nabukadneşşar de către Biblie drept „tată” al lui Baltazar reprezintă doar o cutumă orientală, Baltazar fiind, de fapt, al patrulea succesor al lui Nabukadneşşar, fără a fi descendent al acestuia. Nabukadneşşar a mai fost numit și Nabukadreşşar (Ieremiah 21:2).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu