Izebel a fost fiica lui Ethbaal, regele orașului-stat fenician Tyr, și soția lui Ahab, regele Israelului (1 Regi 16:31), la mijlocul secolului IX Î.Hr. Aceasta era fără îndoială soția principală a lui Ahab și co-conducător alături de acesta. S-a sugerat că ar fi fost mama fiului și succesorului lui Ahab, Ahaziah (1 Regi 22:53) și, de asemenea, s-a afirmat că era mama următorului rege, Iehoram (2 Regi 3:2, 13; 9:22). Ahab a avut și alte soții nenumite și, de asemenea, fii nenumiți (1Regi 20:3, 5, 7; 2 Regi 10). Din acest motiv, dacă Izebel a avut alți copii sau, mai precis, a fost mama lui Athaliah este incert.
Întinderea puterii lui Izebel este evidențiată de necesitatea ca Iehu, fondatorul următoarei dinastii regale în Israel, s-o ucidă înainte ca domnia sa să poată începe (2 Regi 9:30–37) – chiar dacă soţul acesteia și fiii ei sunt, la acel moment, morți. Textul biblic insistă că aceasta este rea, revenind periodic la această idee.
Puterea lui Izebel
Izebel este inamicul profeților lui Dumnezeu: aceasta „îi ucidea pe profeţii Domnului” (1 Regi 18:13). Pe de altă parte, există „patru sute cincizeci de profeţi neruşinaţi ai lui Baal” şi „patru sute de profeţi ai tufişurilor [Aşerah], care mănâncă la masa Izabelei” (1 Regi 18:19). Eliyahu îi ucide pe profeții lui Izebel pe Muntele Carmel (1 Regi 18). Ca urmare, aceasta jură că îl va ucide pe profet (1 Regi 19:3). Acesta ia amenințarea în serios și fuge spre sud, dincolo de teritoriul israelit. Fuga acestuia indică puterea lui Izebel asupra întregului teritoriu.
Un alt indiciu al puterii acesteia este adus de povestea lui Naboth (1 Regi 21). Ahab vrea să cumpere via lui Naboth, care este vecină cu domeniul regal din Izreel. Naboth refuză să cedeze sau să vândă via, pretinzând că aceasta este netransferabilă, fiind moștenire strămoșească. Ahab se întristează din acest motiv, dar nu poate face ceva. Izebel, care vede chestiunea ca pe un test al puterii monarhice (1 Regi 21:7), găsește o cale. Aceasta le scrie bătrânilor și demnitarilor din Izreel, cerându-le să aducă doi martori mincinoși care să pretindă că Naboth i-a blestemat pe rege și pe Dumnezeu.
Un astfel de comportament înseamnă trădare; Naboth este ucis cu pietre, iar proprietatea acestuia revine regelui. Cu toate că scrisoarea este semnată de ochii lumii cu sigiliul regal (1 Regi 21:8), raportul ajunge la Izebel (1 Regi 21:14). Aceasta îi spune lui Ahab că poate moșteni terenul lui Naboth, iar acesta face asta. Eliyahu protestează față de Ahab, spunând: „Aşa grăieşte Domnul: De vreme ce tu ai ucis şi ai luat în stăpânire...” (1 Regi 21:19); acesta proorocește că descendenții pe linie masculină ai lui Ahab vor muri prematur, dinastia acestuia se va stinge, iar despre Izebel: „câinii o vor mânca lânga zidul Izreelului” (1 Regi 21:23).
Ahab moare pe câmpul de luptă în Samaria (1 Regi 22); fiul său și al lui Izebel, Ahaziah, succede la tron pentru următorii doi ani, apoi moare. Fratele acestuia, Iehoram, îi urmează la tron și este ucis de către Iehu, noul pretendent la tron (2 Regi 9). Izebel este asasinată de către Iehu, de asemenea (2 Regi 9:31–37); în timp ce îl aștepta pe Iehu și soarta ei fatidică în palatul regal din Izreel, fiind aruncată de la o fereastră a palatului. Până la momentul în care Iehu a terminat de mâncat și ordonă ca aceasta să fie îngropată, deoarece este „fiică de rege” (2 Regi 9:34), câinii au mâncat deja cea mai mare parte din trupul reginei – îndeplinind profeția lui Eliyahu.
O regină malefică?
Izebel este caracterizată ca o regină absolut malefică de către textul biblic și nu numai: în Noul Testament numele ei este un termen generic pentru un adversar feminin desfrânat și necredincios (Apocalipsa 2:20); în tradiția iudeo-creștină aceasta este rea. Biblia este grijulie să nu se refere la aceasta drept regină. Și totuși, exact acest lucru pare să fi fost. Unele surse iudaice, deși post-biblice, schimbă tabloul general: “Patru femei au condus în lume: Izebel și Athaliah din Israel, Semiramis și Vaști din neamuri [ne-evrei]” (într-un midraș evreiesc pentru Cartea Esterei, Esther Rabbah).
În mod cert, Izebel s-a comportat ca o regină, deși Biblia îi refuză acest titlu și respectul cuvenit, ca să nu mai spunem de aprobare. În textul biblic, Izebel este pusă în contrast cu profetul Eliyahu, până acolo încât cei doi formează două panouri ale unui diptic în oglindă. Ea este susținătoare a zeului Baal, el este al lui Dumnezeu; ea este femeie, el este bărbat; ea este străină, el este localnic; ea are putere regală, el are putere profetică; ea amenință, el fuge; la final el câștigă, ea este lichidată. Adevăratul conflict nu este între Ahab (regele) și Eliyahu, ci între Izebel (regina) și Eliyahu. În cele din urmă, forțele lui Dumnezeu câștigă, iar Izebel pierde. Rămâne de văzut de ce a obținut o reputație atât de proastă.
Pare rezonabil că Izebel, o prințesă străină, era foarte educată și pricepută. De asemenea, cu toate că numele teoforice ale fiilor ei au elementul yah sau yahu (referindu-se la Dumnezeu) în ele, aceasta pare să fie protectoare și adeptă a cultului lui Baal.
Nu este de neconceput faptul că, în timp ce Ahab se dedică afacerilor militare și externe, Izebel acționează ca delegat al acestuia în afacerile interne: raportul Naboth ajunge la ea, ca şi cum sigiliul regal îi aparținea; are propria ei “masă”, adică deține propriul ei buget; are propriii ei “profeți”, probabil un așezământ religios pe care îl controlează. Toate aceste lucruri indică o poziție oficială sau semioficială deținută de Izebel datorită virtuților sale, a originii regale și a legăturilor ei, respectului regelui și al copiilor ei, precum și a afilierii religioase cu cultul lui Baal (posibil și al lui Așerah).
Probabil că aceasta avea statutul de gebira - “regină mamă”, sau “co-regent”. În orice caz, nu există vreun dubiu asupra faptului că textul biblic și mărturiile ulterioare distorsionează imaginea acesteia din mai multe motive, printre care putem enunța puterea ei regală, considerată nepotrivită pentru o femeie; devoțiunea declarată pentru cultele lui Baal și Așerah și opoziției sale față de Eliyahu și alți profeți ai lui Dumnezeu; educația acesteia și cunoștințele legale (arătate în afacerea Naboth) și originea ei străină. În cele din urmă, aceleași pasaje care susțin că Izebel este rea, desfrânată și imorală sunt martore ale puterii acesteia și a nevoii de diminuare a acestei puteri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu