Descoperirile recente ne fac să ne regândim înțelegerea asupra istoriei. "Trecutul universului," spunea fizicianul Stephen Hawking "depinde de ceea ce este măsurat, contrar ideii uzuale că universul are o istorie obiectivă independentă de un observator."
Este posibil să trăim cu toții într-o lume a iluziilor? Fizica ne învață că obiectele există într-o stare suspendată până când sunt observate, când se strâng într-un singur rezultat. Paradoxal, chiar dacă evenimentele au avut loc în trecut, nu vor putea fi determinate decât la un moment dat în viitor - și chiar ar putea depinde de acțiuni care nu au avut loc încă.
În 2002, a avut loc un experiment științific uimitor, care a arătat că particulele de lumină, fotonii, știau -în avans - ceea ce vor face alte particule în viitor. A fost testată comunicarea între perechi de fotoni. Cercetătorii au mărit distanța pe care trebuia s-o parcurgă unul dintre fotoni pentru a ajunge la detector, astfel încât celalalt foton să-și atingă detectorul primul. Fotonii care urmau acest traseu își încheiaseră deja călătoria și fie se transformau într-o particulă, fie nu, înainte ca geamănul lor să întâlnească un dispozitiv de bruiaj. Cumva, particulele răspundeau la această informație înainte ca evenimentul să aibă loc, de parcă nu ar fi existat spațiu sau timp între ele. Acestea hotărau să nu devină particule înainte ca geamănul lor să întâlnească dispozitivul de bruiaj. Nu contează cum realizăm experimentul. Mintea noastră și cunoștințele sale determină modul în care acestea se comportă. Experimentele au confirmat aceste efecte dependente de observator.
Mai recent (Science 315, 966, 2007), cercetătorii din Franța au introdus fotoni într-un dispozitiv și au arătat că aceștia ar putea să schimbe retroactiv ceva care s-a întâmplat deja. Când fotonii treceau printr-o bifurcație prin dispozitiv, aceștia trebuiau să decidă dacă să se comporte precum particule sau unde atunci când loveau un separator de fascicule. Ulterior - la ceva timp după ce fotonii trecuseră de bifurcație - experimentatorul putea să pornească și să oprească un al doilea separator de fascicule. S-a dovedit că ceea ce decidea observatorul la momentul respectiv, determina ceea ce făcuse particula în trecut la bifurcație. La momentul respectiv, observatorul își alegea istoria.
Bineînțeles, noi trăim în aceeași lume. Particulele au o varietate de stări posibile și doar abia când sunt observate capătă proprietăți. Așa că până când prezentul nu este determinat, cum poate exista un trecut? Potrivit fizicianului vizionar John Wheeler, "Principiul cuantic arată că există o accepțiune, în care ceea ce va face un observator în viitor influențează ceea ce se întâmplă în trecut." O parte din trecut este suspendată până când este observată și "undele de probabilitate converg." Dar există totuși incertitudini, ca de pildă ceea ce se află sub picioarele tale. Dacă sapi o groapă, atunci probabil vei descoperi o piatră. Dacă lovești o piatră, mișcările glaciare din trecut care sunt responsabile pentru prezența pietrei în acel loc se vor schimba așa cum a fost postulat în experimentul de mai sus.
Dar cum rămâne cu fosilele dinozaurilor? Fosilele nu sunt diferite față de alte lucruri din natură. De exemplu, atomii de carbon din corpul uman sunt "fosile" create în miezul unor stele care explodează în supernove. Concluzia: realitatea începe și se termină cu observatorul. "Suntem participanți," spune Wheeler, "la aducerea unei porțiuni de univers din trecutul îndepărtat." Înainte să moară, Wheeler a afirmat că atunci când observăm lumina unui quasar, determinăm o observație cuantică la o scară uriașă. Înseamnă că măsurătorile făcute asupra luminii acum determină traseul urmat de aceasta cu miliarde de ani în urmă.
Precum lumina quasarului lui Wheeler, evenimentele istorice ca asasinarea lui Kennedy ar putea depinde de evenimente care nu au avut loc încă. Există suficientă incertitudine pentru a putea fi o persoană în anumite circumstanțe sau o altă persoană în alte circumstanțe. Deși JFK a fost asasinat, deținem doar fragmente de informație despre eveniment. Dar, pe măsură ce investigăm, se adună din ce în ce mai multă realitate. În conformitate cu biocentrismul, spațiul și timpul sunt relative pentru observatorul individual - fiecare dintre noi le purtăm precum își poartă țestoasele cochilia.
Istoria este un fenomen biologic - este logica a ceea ce noi, observatorii vii experimentăm. Există o multitudine de perspective posibile, fiecare cu o istorie diferită, la fel ca în experimentul efectuat mai sus. De exemplu, în cazul JFK: să spunem că există doi trăgători și fiecare are șanse egale să-l ucidă pe Kennedy. Aceasta ar fi o situație asemănătoare cu experimentul lui Schrödinger cu pisica, în care pisica este și vie și moartă - ambele posibilități existând până în clipa în care deschizi cutia și investighezi.
"Trebuie să regândim tot ceea ce am învățat despre trecut, evoluția umană și natura realității, dacă va fi să ne găsim vreodată locul cu adevărat în univers," spune Constance Hilliard, profesor la University of North Texas. Alegerile pe nu le-am făcut încă ar putea să determine care ne sunt prietenii în copilărie sau dacă ieri câinele ne-a fost lovit de o mașină sau nu. "Universul," pune John Haldane, "nu este mai ciudat decât bănuim, ci mult mai ciudat decât de putem imagina."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu