2.4.6 Fiicele lui Zelophehad

Cum cinci fiice luptă pentru a-şi obţine moştenirea.

 

Povestea celor cinci fiice ale lui Zelophehad (Salfaad) furnizează legitimarea unui drept limitat al femeilor israelite de a moşteni pământul. De asemenea, oferă restricţii maritale specifice în privinţa oricăror femei care moştenesc conform acestui drept. Povestea celebrează curajul femeilor şi în acelaşi timp oferă consolare pentru bărbaţii care au avut nenorocul (din punctul de vedere androcentrist al Bibliei) de a nu avea fii.

Zelophehad a avut cinci fiice, Mahlah, Noah, Hoglah, Milcah şi Tirzah; nu a avut niciun fiu. Zelophehad face parte din generaţia de israeliţi care au plecat din Egipt sub conducerea lui Moise şi a murit în timpul celor patruzeci de ani în pustie. Cele cinci fiice ale sale aparţin unei noi generaţii care va intra şi va deţine ţara promisă. (Mama acestora nu este menţionată nicăieri.)

Potrivit hotărârii lui Dumnezeu, ţara promisă va fi împărţită "după numărul numelor" membrilor celei de-a doua generaţii numărată în recensământul înregistrat în Numerii 26 (vezi 26:5-56). De vreme ce numai bărbaţii au fost număraţi în cadrul recensământului, fiicele lui Zelophehad rămâneau fără o moştenire.

Să vorbească femeile!

 Mahlah, Noah, Hoglah, Milcah şi Tirzah vin să conteste această regulă, prezentându-şi cazul în faţa cortului întâlnirii în prezenţa lui Moise, preotul Eleazar, a liderilor și practic în faţa întregii comunităţi (Numerii 27:2). Acestea argumentează cum că numele tatălui lor (descendenţa) nu ar trebui să fie şters din cadrul clanului său numai pentru că nu a avut fii şi că ar trebui ca ele să poată moşteni partea lui de pământ (27:4), pentru a evita această potenţială nedreptate faţă de numele tatălui lor. Povestea presupune o cultură care recunoaşte o legătură între deţinerea pământului şi păstrarea numelui unui bărbat în descendenţa familiei.

Moise îl consultă pe Dumnezeu, iar Dumnezeu îşi anunţă decizia lui Moise: propunerea fiicelor lui Zelophehad va fi implementată (27:5-7). Textul apoi trece mai departe de cazul cu pricina, consemnând regulile lui Dumnezeu privitoare la ordinea moştenitorilor: când nu există fii, fiicele vor avea primele dreptul de moştenire, urmate de alte rude de gen masculin într-o ordine bine-stabilită (27:8-11).

Ulterior, căpeteniile familiilor din seminţia lui Galaad, din tribul lui Manase, căruia îi aparţinea şi Zelophehad, recunosc ceea ce lor li pare o mare fisură în această hotărâre. Apelul acestora în faţa lui Moise este redat de Numerii 36.

Bărbaţii arată că, atunci când fiicele lui Zelophehad se vor căsători, pământul pe care l-au moştenit va merge cu acestea la familiile din care vor face parte soţii lor. (Posibilitatea ca un bărbat să schimbe clanul în astfel de cazuri era dincolo de vederile israeliţilor de atunci.) Căpeteniile sunt îngrijorate de faptul că mariajul oricărei fiice în afara propriului clan va duce la diminuarea proprietăţii clanului. Moise anunţă că Dumnezeu nu intenţionează vreo mutare a pământului de la un clan la altul. Ca o asigurarea împotriva unei astfel de mutări, fiicele lui Zelophehad (şi orice alte fiice care moştenesc pământ) trebuie să se căsătorească în cadrul familiei tatălui lor.

Fiicele se căsătoresc în cadrul clanului lor (Num. 36:10-12) şi în cele din urmă îşi primesc moştenirea (Ios. 17:3-6).

 *** Pentru cuprins consultați următoarea pagină.

VA URMA