Greşit tradusă, în mod obişnuit, drept lepră, această suferinţă descrisă de Biblie nu poate fi vindecată de medici.
Potrivit traducerii Bibliei Regelui James, atât Moise cât şi Miriam au suferit de lepră la un moment dat în vieţile lor. Însă cuvântul ebraic tradus deseori drept lepră, tzaraat, nu este acelaşi cu boala pe care o numim astăzi lepră (cunoscută şi ca boala lui Hansen).
În Biblie, tzaraat este o boală de piele care poate lua diferite forme, iar în cazurile cu adevărat grave se poate manifesta şi asupra hainelor, lucrurilor şi casei unei persoane, pe lângă pielea acesteia. Potrivit rabinilor, tzaraat este determinată de păcat. Acest lucru o face să fie o boală diferită de toate celelalte; având parţial caracter medical, parţial patologie spirituală.
Două capitole din cartea Leviticul sunt dedicate unor legi referitoare la procedura legată de o persoană afectată de tzaraat. Simptomele descrise includ umflăturile, şi pete roşii-albicioase pe tors. Potrivit Torah, atunci când o persoană observa că ar putea să aibă tzaraat consulta un preot, sau kohen, care o examina. Diagnosticul era oarecum contrar bunului simţ. O persoană care avea pete ce-i acopereau întregul corp nu era considerată infectată, iar cineva care era infectat putea obţine o perioadă de graţie dacă era pe cale să se căsătorească.
Aceste reguli, care au fost detaliate şi extinse de către rabinii Mişnah-ului şi Talmudului, sugerau că tzaraat nu acţiona în acelaşi fel precum bolile infecţioase cu care suntem familiarizaţi astăzi. Pe de altă parte, tratamentul pentru tzaraat consta parţial în izolarea de comunitate, aşa că exista grija cu privire la posibilitatea răspândirii bolii de la o persoană la alta.
Dacă tzaraat era confirmată, erau necesare trei ceremonii separate timp de trei zile. Ceremoniile erau concentrate asupra sacrificiilor şi ritualurilor religioase. Persoana infectată trebuia să ofere o jertfă de vina şi una de păcat, iar rabinii insistau şi asupra nevoii de pocăinţă, de asemenea.
Cazuri de tzaraat în Biblie
În afara capitolelor care se referă la legile privind tzaraat (Leviticul 13-14), boala este menţionată în alte două locuri din Torah. După întâlnirea de la rugul aprins, Moise se îngrijorează cu privire la faptul că bătrânii Israelului nu-l vor crede. Dumnezeu îi oferă lui Moise două semne: transformarea toiagului său într-un şarpe şi apoi înapoi în toiag, precum şi apariţia pe mâna sa a unui focar de tzaraat şi apoi revenirea mâinii sale la normal (Exodul 4:1-8).
Miriam, sora lui Moise, este lovită de tzaraat după ce ea şi Aaron critică alegerea de către Moise a unei soţii cuşite (Numerii 12). Deşi Moise şi Aaron intervin în sprijinul acesteia pentru a fi vindecată imediat, Miriam trebuie să fie izolată de tabără timp de şapte zile.
Alte personaje biblice ulterioare care au suferit de tzaraat sunt Naaman, un conducător al armatei arameene (2 Regi/IV Regi 5:1), iar după contactul cu acesta, Gehazi, un slujitor al profetului Elisei, se îmbolnăveşte şi el de tzaraat. Patru bărbaţi cu tzaraat jefuiesc tabăra arameană după ce aceasta a fost abandonată (2 Regi/IV Regi 7:3-10). Regele Israelului, Ieroboam, a suferit şi el de tzaraat (2 Regi/IV Regi 15:5), precum şi regele Uziah (II Cronici 16:20-23).
Interpretările rabinice
Gânditorii evrei tradiţionalişti au înţeles tzaraat în mai multe feluri. Talmudul menţionează şapte motive pentru ca o persoană să se îmbolnăvească de tzaraat: bârfa, crima, sperjurul, relaţiile sexuale interzise, aroganţa, furtul şi invidia (Arakhin 16a). Midraşul se concentrează asupra bârfei, aşa cum au făcut-o mai mulţi comentatori moderni, făcând legătura între cuvântul "metzora", o persoană afectată de boală, cu "motzi shem ra", o persoană vinovată de bârfă sau calomnie.
Nahmanides a considerat tzaraat ca reprezentând o retragere a cucerniciei din lume. Acest lucru explică de ce se putea manifesta chiar şi pe pereţii casei cuiva. Dacă o persoana păcătuia, şi apoi observa dâre verzi sau roşii pe pereţii casei sale, aceasta era o indicaţie că, drept urmare a păcatului său, prezenţa lui Dumnezeu se îndepărta din casa sa.
Rabbi Samson Raphael Hirsh a subliniat faptul că, deoarece tzaraat era tratată de preoţi, mai curând decât de medici, n-ar trebui considerată deloc o problemă medicală, ci mai degrabă exclusiv o suferinţă spirituală.
Interpretările medicale
Cu toate că tzaraat, aşa cum este descrisă de Torah, reprezintă o combinaţie între spiritual şi trupesc, mulţi medici şi savanţi au încercat să prezinte tzaraat drept o condiţie medicală. Maimonides, care era el însuşi medic, a recunoscut faptul că tzaraat consta probabil din mai multe boli de piele maligne şi distructive. Seforno considera că unele forme de tzaraat erau cancer de piele, iar altele pedepse pentru păcat.
Cercetătorii medicali moderni au identificat petele albe descrise drept simptome ale tzaraat ca fiind vitiligo, o boală care desfigurează dar nu este letală, sau psoriasis, o boală care se manifestă prin cruste argintii şi pete roşii, uscate, care produc mâncărimi pe piele.
Deşi tzaraat este tradusă deseori drept lepră, nu are aproape nimic în comun cu boala pe care o cunoaştem sub acest nume astăzi. Traducerea în acest fel se datorează faptului că în Septuaginta tzaraat a fost tradus prin cuvântul "lepra", care în greacă înseamnă "aspru" sau "cu crustă". Traducerile ulterioare în limba engleză au făcut legătura între "lepra" şi boala numită lepră (leprosy). Însă în Grecia antică, ceea ce numim astăzi lepră era cunoscut sub numele de "elephantiasis".
*** Pentru cuprins consultați următoarea pagină.
VA URMA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu