joi, 29 septembrie 2011

2.7.6 Ramban

Nahmanides a fost un talmudist spaniol, kabbalist și exeget biblic (1194-1270), cunoscut, după literele inițiale ale numelui său, drept Ramban (Rabbi Moshe ben Nahman).

Nahmanides s-a născut la Gerona (Girona, în limba catalană), Spania, unde a trăit cea mai mare parte a vieții sale. Un talmudist remarcabil, lucrările sale în acest domeniu se bucură încă de o stimă ridicată în rândurile celor care studiază Talmudul. Ca expert în halaha (legea evreiască) a exercitat o puternică influență asupra codurilor legale evreiești, mai ales prin lucrarea Responsa (limba latină, pluralul de la responsum, "răspunsuri"; constând într-un corp de decizii și reguli scrise, date de experții legali la anumite întrebări adresate lor) a celui mai renumit discipol al său, Solomon Ibn Aderet (Shlomo ben Aderet).

Nahmanides a fost, de asemenea, cea mai influentă personalitate din cadrul cercurilor kabbaliste din Girona. Într-adevăr, s-a datorat renumelui său ca talmudist respectabilitatea obținută de către Kabbalah spaniolă; deși, acesta era foarte circumspect în dezvăluirea viziunii sale kabbaliste, referindu-se la aceasta, de exemplu, în comentariile sale despre Pentauteh, doar prin anumite aluzii.

Relațiile cu creștinii

Nahmanides a fost în relații foarte bune cu personalitățile creștine, mai ales cu regele Jaime I de Aragon (Jaime el Conquistador). În faimoasa dezbatere de la Barcelona, cu privire la convertirea la creștinism, cu Pablo Christiani, în prezența regelui, Nahmanides a ieșit victorios și a fost recompensat de către rege.

Dar această victorie a stârnit mânia dominicanilor, cu rezultatul că Nahmanides, la vârsta de 70 de ani, a fost silit să părăsească Spania pentru ținutul Israelului, unde s-a stabilit la Acra, redactându-și acolo comentariile sale.

În timpul unei vizite la Ierusalim, Nahmanides s-a închinat într-o sinagogă care a fost recent excavată și reconstruită parțial, fiind astăzi o atracție turistică în Orașul Vechi.

Comentariile biblice

În comentariile sale, unele dintre comentariile biblice standard în lumea iudaică, care și-au luat locul lângă cele ale lui Rashi, Nahmanides încearcă, de câte ori este posibil, să ajungă la semnificația simplă a textului. În același timp, acesta considera că Torah conține o semnificație mai adâncă, ascunsă, ca un text mistic.

De exemplu, acesta acceptă viziunea kabbalistică, precum la un nivel Torah constituie o serie de combinații de nume divine și merge mult mai departe față de narațiunea simplă, și din acest motiv, pentru el, Torah, în această înțelegere mistică, a precedat evenimentele vieții lui Moise, chiar dacă Cartea Genezei, care descrie evenimente dinainte ca Moise să se fi născut, a fost oferită, de asemenea, de către Dumnezeu lui Moise. Torah mistică, de fapt, a precedat crearea lumii.

Chiar dacă, din punctul de vedere al semnificației simple, Nahmanides respinge raționalizarea lui Maimonides. Potrivit lui Maimonides, toate referirile biblice la îngeri care le apar oamenilor înseamnă apariția acestora în vise. Nahmanides găsește o astfel de noțiune contrară semnificației textului, care spune în mod clar despre apariții concrete, precum în Geneza 18:1-15 și în continuarea narațiunii.

Vechea dilemă cu privire la motivul pentru care Torah, în povestea creației, folosește pluralul: "Să facem om după chipul și după asemănarea Noastră" (Geneza 1:26), Nahmanides o rezolvă (împotriva opiniei creștine, că asta ar constitui o referire la Trinitatea Tată-Fiu-Sfântul Duh) prin postularea noțiunii că Dumnezeu invită întreaga creație de până atunci să ia parte la crearea omului. Omul are un trup creat din praful pământului și are un suflet din tărâmurile cerești. Sufletul îl îndeamnă pe om să obțină înțelepciune și perfecțiune.

În comentariul despre porunca de a fi sfinți (Leviticul 19:2), Nahmanides înțelege că aceasta înseamnă că, în tentativa sa de dobândire a sfințeniei, un om nu trebuie numai să evite cele nepermise, ci, așa cum spun rabinii Talmudului, de asemenea, el trebuie să se sfințească pe el însuși, printr-un oarecare grad de separare chiar față de lucrurile permise; altfel, acesta va deveni, potrivit exprimării lui Nahmanides, "un mârșav cu încuviințarea deplină a Torei."

*** Pentru cuprins consultați următoarea pagină.
VA URMA

Niciun comentariu: