Rashi este Rabbi Shlomo Yitzhaki, adică, Solomon ben Isaac, ale cărui inițiale în ebraică formează cuvântul Rashi (1040-1105). Precum mulți evrei din nordul Franței, acesta s-a ocupat cu cultivarea viței de vie. Cumva, a reușit să găsească și timpul necesar pentru studierea tuturor textelor evreiești clasice și a comentariilor scrise despre acestea. Cea mai importantă realizare a acestuia a fost comentarea Talmudului babilonian, o capodoperă a metodei p'shat (o metodă de descifrare simplă, contextuală, a textului) și un ajutor indispensabil pentru interpretarea respectivului corp complex de material dialectic.
Caracterul comentariilor sale
Multe dintre tehnicile didactice pe care le-a utilizat în compunerea comentariilor despre Talmud, au fost aplicate și în comentariile sale biblice: dezambiguizarea (stabilirea unei interpretări clare, fără ambiguități) limbajului și referințelor, traducerea termenilor tehnici în franceza timpului, precum și desene liniare pe post de ilustrații. Din nefericire, tipografiile au omis deseori aceste îndrumări grafice din edițiile publicate.
Totuși, chiar dacă Rashi a fost un cărturar de o calitate uluitoare, acesta și-a văzut propriul rol îndeosebi ca pe acela de învățător. A scris manuale didactice, mai degrabă, decât lucrări de specialitate. Un suflet pios și om modest, acesta a dorit să împărtășească cunoștințele sale cu comunitatea evreiască a vremurilor sale. Lucrările sale au primit multă atenție și în limba engleză, de asemenea.
Trebuie totuși precizat că acesta nu a scris, așa cum deseori s-a afirmat, pentru "mase". A scris într-un stil concis, dar elegant, care deseori presupune sensibilitatea cititorului în privința problemei care determină explicația sa. Rashi s-a referit la surse pe care doar un student avansat le poate recunoaște.
Cu toate acestea, Rashi a fost de departe cel mai citit comentator Bibliei Iudaice; comentariile sale despre Torah au constituit prima carte ebraică tipărită cu mijloace mecanice, chiar înaintea Bibliei înseși. Asta, datorită faptului că a existat o dezbatere aprigă cu privire la faptul dacă este indicat să se utilizeze această nouă tehnologie pentru textul sfânt. Următoarea ediție a Mikra'ot Gedolot, biblia rabinică, va include comentariile sale, iar elevii din școlile tradiționale evreiești, yeshivot, vor începe să învețe interpretările lui Rashi imediat după ce încep să învețe Torah.
Analiza Torei din punctul de vedere rabinic
În cercurile tradiționaliste iudaice, Rashi constituie cheia către înțelegerea Torei. Deși, există foarte puține comentarii medievale în limba engleză, comentariile lui Rashi despre Torah pot fi găsite în două ediții în engleză. Principalul motiv pentru succesul lui Rashi nu este datorat numai faptul că prezintă o viziune inovatoare asupra semnificațiilor Bibliei, ci și faptului că rezumă înțelegerea rabinică tradițională. Într-o mare măsură, comentariile sale cuprind un rezumat al învățăturilor și legilor rabinice, fiind cel mai reprezentativ rabin dintre comentatorii medievali.
Modul antologic de comentare al lui Rashi încurajează viziunea tipică din cadrul yeshivot, respectiv că semnificațiile Torei scrise sunt explicate de Torah orală (Talmudul și Midrașul); iar ceea ce Torah orală explică, este distilat în mod selectiv de către Rashi. Astfel, cele mai relevante și esențiale semnificații ale Torei, în viziunea tradiționalistă, constituie ceea ce se găsește în comentariile lui Rashi.
Însă, un cercetător modern al Bibliei va menține o distanță istorică între ceea ce Biblia însemna în perioada sa și ce a ajuns să însemne pentru generațiile ulterioare. Comentariile lui Rashi trebuie privite nu ca având o semnificație istorică a textului biblic, ci mai degrabă reprezentând o mărturie pătrunzătoare a ceea ce evreii rabinici din perioada clasică și medievală au descoperit că înseamnă textul. Cu alte cuvinte, comentariile lui Rashi merită citite ca un text de sine stătător, cu o semnificație spirituală și evocatoare.
Legătura dintre peshat și derash
Au existat numeroase dificultăți în clasificarea procedurii exegetice a lui Rashi. În unele părți, acesta prezintă ceva prin intermediul metodei derash [interpretare comparativă], în altă parte prin metoda peshat [interpretare simplă]. Rashi însuși nu pare să fi fost atât de conștiincios aplicării unei metode anume, precum criticii săi. Aceasta nu face diferența între ceea ce se numește astăzi peshat sau derash, ci mai degrabă între ceea ce textul spune fără interpretare și ceea ce exprimă odată ce a fost extrasă semnificația omiletică deplină a acestuia.
Acesta se explică cel mai bine prin comentariul său asupra Geneza 3:8, versetul care relatează cum bărbatul și femeia din grădina Edenului l-au auzit pe Dumnezeu "umblând" prin rai:
"Există multe omilii aggadice [aggadah אגדה se referă la texte omiletice și exegetice din cadrul literaturii clasice rabinice] asupra acestui verset, iar rabinii noștri le-au pus deja la locul lor în Geneza Rabbah și în alte texte din Midraș. Eu voi prezenta doar ceea ce spune textul în mod direct și o aggadah care stabilește modul de exprimare al textului în direcția corespunzătoare."
Ceea ce spune acesta, și ceea ce respectă de fapt în practică, este că va restricționa acea aggadah care pe care o citează, la ceea ce răspunde unor caracteristici specifice sau remarcabile ale limbajului textului.
Un exemplu din comentariul său privind Exodul 1.7: Torah spune că în Egipt israeliții s-au înmulțit foarte mult, de la 70 la 600.000 de bărbați apți să poarte armele, plus femei, copii și bătrâni. Cum au reușit să facă asta? Unul dintre verbele pe care ebraica le întrebuințează pentru a denumi înmulțirea israeliților este vayishretzu (וַיִּשְׁרְצוּ), "s-au înmulțit" sau "au furnicat", un cuvânt care implică o asociere cu reptilele sau alte creaturi care "mișună". Ca răspuns la această exprimare ciudată, Rashi considera potrivit să prezinte o interpretare midrașică din Exodul Rabbah:
"S-au înmulțit. Asta înseamnă că femeile au născut câte șase copii deodată."
Sau, de exemplu, acest comentariu al său privind Geneza 37.3:
"Şi iubea Israel pe Iosif mai mult decât pe toți ceilalți fii ai săi, pentru că el era copilul bătrâneților lui..."
Rashi vede în sintagma copilul bătrâneților lui trei semnificații: sensul direct, sensul sugerat și un sens extras din permutarea sunetelor ebraice pentru a forma un idiom arameic:
"Copilul bătrâneților lui. Asta înseamnă ca acesta s-a născut în perioada în care [Israel] era bătrân. Onkelos [autorul unei interpretări arameice a Torei] traduce, "un fiu chibzuit îi era acesta"; tot ceea ce a învățat de la Shem [fondatorul primei academii în știința rabinică] și de la Eber [fiul său] a lăsat moștenire mai departe. O altă interpretare: trăsăturile feței sale [ziv ikonin] erau asemănătoare cu ale sale."
Sintagma ebraică ben zekunim sugerează termenii arameici ziv ikonin. Israel (adică, Iacov) îl favoriza pe Iosif din trei motive: Iosif a studiat cu el și semăna cu el, de asemenea, precum și îl încântase în mod neașteptat la bătrânețe. Textul biblic, cuvintele lui Dumnezeu, au fost calculate pentru a se înmulți interpretările.
Rashi despre Profeți și Scrieri
În comentariile sale despre Profeți și Scrieri, părțile din urmă, mai puțin sacre, ale Bibliei Iudaice, Rashi are tendința să comenteze mai puțin și să prezinte mai puțin material midrașic decât o face atunci când comentează Torah. Se poate trage concluzia că au existat cel puțin două motive pentru această diferență.
Mai întâi, Rashi a căutat să utilizeze comentarea ca pe un instrument de educație religioasă. Torah este cel mai studiat material biblic în cadrul comunităților evreiești, dintotdeauna. Ar fi fost astfel cel mai eficient ca învățăturile cuiva să fie atașate celei mai citite cărți evreiești, Torah.
În al doilea rând, majoritatea esenței revelației divine, poruncile sau mitzvot, sunt conținute de către Torah. Torah include mai multe precepte decât tot restul Bibliei Iudaice. De vreme ce există multe lucruri de învățat din Torah, comentariile cuiva ar trebui să fie extinse și complexe; acesta fiind și cazul celor ale lui Rashi.
Rashi despre ordinea subiectelor din Torah
Faptul că Rashi consideră că esența Torei constă în legile sale, iese în evidență din introducerea acestuia din comentarea Torei. Dacă obiectivul principal al Torei este instruirea evreilor cu privire la mitzvot (porunci), atunci de ce amână poruncile prin prezentarea mai întâi a poveștii Creației, a primilor oameni, a patriarhilor și a familiilor acestora? Rashi începe, ca de obicei, prin citarea unui midraș:
"Spunea Rabbi Isaac: Nu era nevoie să înceapă Torah decât de la 'Luna aceasta să vă fie' ... [Exodul 12:2, primul capitol din Torah care conține porunci, în acest caz legile Paștelui], care este primul mitzvah poruncit israeliților. Așa că, din ce motiv începe aceasta cu Geneza?
Cu privire la: Tăria lucrurilor Sale a vestit-o poporului Său, ca să le dea lor moștenirea neamurilor. (Psalmul 111:6 în textul masoretic; Psalmul 110:6 în traducerile în limba română) Dacă neamurile lumii vor spune Israelului: 'Jefuitori sunteți voi, pentru că ați cucerit pământurile a șapte neamuri!' - Israelul le poate răspunde: 'Tot pământul este al Celui Sfânt, binecuvântat fie El. El l-a creat, și el îl dă celor care sunt drepți în ochii Săi. Prin voința Sa l-a dat lor, și prin voința Sa l-a luat de la ei și ni l-a dat nouă.'"
Cartea Genezei relatează despre șapte popoare aflate în Tara Canaanului, înainte ca Abraham să intre în posesia acesteia la porunca Domnului. Torah prezintă în Geneza noțiunea de stăpânire a lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor pe care le-a creat, precum și legământul lui Dumnezeu cu strămoșii Israelului. Astfel, Rashi elucidează logica aflată la baza ordinii subiectelor din Torah.
*** Pentru cuprins consultați următoarea pagină.
VA URMA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu