luni, 19 septembrie 2011

2.7.5 Ibn Ezra

Abraham Ibn Ezra - poet, filozof, gramatician și exeget biblic (1089-1164) - s-a născut în Tudela, Spania, unde a locuit până în anul 1140, când a plecat să cutreiere alte ținuturi. În consecință, viața acestuia este împărțită de către istorici în două perioade, cea petrecută în Spania, unde a scris o mare parte dintre poemele sale, și cea a călătoriilor sale prin diferite comunități evreiești, din afara Spaniei, unde au fost redactate celelalte lucrări ale sale.

Puține detalii ale vieții sale personale din Spania sunt cunoscute, sau motivul pentru care a părăsit acea țară. S-a presupus că motivul pentru al său "spirit tulburat", așa cum afirma el însuși, în Spania, a fost că fiul său, Isaac, s-a convertit la islamism, deși acesta a revenit ulterior la iudaism. Soția acestuia se pare că a murit după ce Ibn Ezra a părăsit Spania. Detaliile călătoriilor lui Ibn Ezra sunt, însă, cunoscute după numele locurilor menționate de acesta în lucrările sale. Astfel, se știe că acesta a trăit în Italia, Franța și Anglia. Se pare că și-a câștigat traiul în aceste locuri predându-le fiilor evreilor bogați și, în pofida unui temperament aprig și independent, a permis să fie susținut de către o serie de binefăcători ai educației.

Acesta a scris că, din când în când, a încercat să se apuce de diferite afaceri, fără să aibă însă succes în acestea. Într-un poem satiric, acesta scrie că dacă ar fabrica lumânări nu s-ar mai întuneca niciodată, iar dacă ar vinde giulgiuri nu ar mai muri nimeni! Tabloul care este zugrăvit este acela al unui învățat extrem de înzestrat, care, neiubit de soartă, a reușit cumva să supraviețuiască pentru a redacta lucrări de o valoare inestimabilă. Este eroul poemului lui Robert Browning numit "Rabbi Ben Ezra."

Poezie și teologie

Poemele lui Ibn Ezra, atât cele laice cât și cele religioase, sunt printre cele mai reușite din poezia evreiască. Una dintre compozițiile sale liturgice este tipărită la începutul multor cărți de rugăciuni.

Lucrările sale teologice includ Sefer Ha-Shem (Cartea Numelui), despre numele lui Dumnezeu, și Yesod Mora (Fântâna fricii) despre semnificațiile preceptelor din Torah. Lucrarea Iggret Ha-Shabbat (Scrisoare despre Sabbath) a fost scrisă în timp ce se afla în Anglia. Sabatul, apune acesta, i-a apărut într-un vis cerându-i să redacteze o lucrare care să fie o respingere a opiniei eretice precum sabatul începe dimineața și se încheie în dimineața următoare, contrazicând viziunea tradițională care afirmă că acesta începe la apusul soarelui și se încheie la apusul soarelui din ziua următoare.

Însă, Ibn Ezra este mai cu seamă important și influent în istoria religiei iudaice pentru comentariile sale despre Biblie, dintre care se distinge comentariul despre Pentauteh. Această lucrare a fost publicată pentru prima oară la Napoli, în 1488, și a fost tipărită de atunci în ediții care conțin și textul Pentautehului, alăturându-se operelor lui Rashi, Rashbam sau Nahmanides, printre comentariile evreiești standard asupra Pentautehului, sau Torah.

Comentariile despre Torah

Ibn Ezra, un om de o curiozitate nemărginită, deseori utilizează propriile sale experiențe din călătoriile sale pentru a elucida textele biblice. În comentariul său despre porunca de a mânca pâine nedospită (matzah) de Paște, acesta observa că atunci când a vizitat o închisoare din Anglia, prizonierilor le era oferită pâine nedospită, așa că Ezra vede în această porunca un simbol atât al eliberării israeliților din sclavia egipteană, cât și a eliberării propriu-zise, presupunând că aceștia, de asemenea, au fost obligați să mănânce acest gen de pâine de "închisoare" în timp ce se aflau în Egipt.

Tot în timp ce se găsea la Londra, acesta a observat ceața densă ce se ridica din Tamisa și asta l-a dus către explicarea plăgii întunericului, ca datorându-se unei ceți provenite de la Nil. Fiind un gramatician iscusit, Ibn Ezra a fost profund preocupat în comentariile sale de filologia și sintaxa ebraică. În comentariul său despre primul verset din Geneza [בראשית ברא אלהים את השמים ואת הארץ - Bereishit bara Elohim et hashamayim ve'et ha'aretz, adică "La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul."], de exemplu, acesta neagă faptul că cuvântul "bara" (ברא - creat/făcut) trebuie să însemne, așa cum au susținut alții, creatio ex nihilo, de vreme ce aceeași rădăcină este folosită și când vine vorba de crearea omului, omul fiind creat din pământ.

Ibn Ezra scrie de obicei într-un stil criptic, lăsând suficient loc pentru interpretarea celor spuse de el, probabil datorită faptului că era conștient de natura îndrăzneață a unora dintre ideile sale, care ar fi putut să-i conducă pe cei ignoranți către necredință. Ezra nu este împotriva sugerării interpretărilor originale ale evenimentelor biblice, așa cum a insinuat faptul că providența divină a aranjat astfel încât Moise să fie crescut în palatul faraonului. Dacă Moise era crescut printre israeliți, aceștia ar fi fost prea familiari cu acesta încă din tinerețea sa, pentru a-l respecta drept liderul lor. Mai mult, viitorul lider trebuia să aibă o educație regală și o moștenire aristocratică pentru a fi înzestrat cu nobilitatea unui caracter potrivit pentru un conducător.

În introducerea versificată a comentariilor sale despre Pentateuh, Ibn Ezra respinge cele patru metode exegetice folosite la vremea sa: metoda difuză, metoda netradițională și prea individualistă a karaiților, metoda alegorică și metoda omiletică, ultima fiind urmată de rabinii care au redactat Midrașul.

Îmbrățișarea interpretării literale

Ibn Ezra însuși favorizează o a cincea metodă, prin care, atunci când este posibil, semnificația simplă a textului este descoperită și acceptată drept semnificație adevărată, cu excepția legilor din Torah, când acest lucru contrazice tradiția evreiască. Principiul care l-a ghidat a fost acela că înțelepciunea umană constituie "un înger trimis de Dumnezeu." Legendele și omiliile ar trebui să fie acceptate drept ceea ce sunt, poezie pură și plăsmuiri, deseori valoroase în sine, dar imposibil de acceptat ca fiind adevărate, atunci când sunt contrazise de rațiune și de bun simț. De exemplu, comentariul midrașic care susține că Torah a fost creată cu 2.000 de ani înainte de crearea lumii reprezintă un mod foarte atrăgător de a indica superioritatea Torei față de toate celelalte lucruri; însă, o astfel de noțiune nu poate fi interpretată ad-litteram, deoarece nu pot exista "ani" înaintea creării lumii, anii fiind parte integrantă a creației.

Într-un fel, Ibn Ezra a fost premergătorul criticismului biblic. Acesta a afirmat că a doua parte din cartea lui Isaiah nu putea fi scrisă de către profetul Isaiah, pentru că vorbește despre evenimente care s-au întâmplat la mai mult de o sută de ani după moartea lui Isaiah și nu există nicio indicație care să susțină ideea că acestea erau profeții despre evenimente viitoare.

Baruch Spinoza a susținut, pe bună dreptate, că Ibn Ezra insinuează că au existat adăugări post-mozaice la Pentateuh. Într-un comentariu despre: "Acestea sunt cuvintele pe care le-a grăit Moise la tot Israelul peste Iordan..." (Deuteronomul 1:1) acesta sugerează că acest verset nu putea fi scris de către Moise, de vreme ce cuvintele "peste Iordan" implică faptul că scriitorul se afla în țara Israelului, în timp ce Moise nu putea să se refere la amplasarea sa ca fiind "peste Iordan".

Apoi acesta continuă să facă aluzii similare și asupra altor versete, precum ultimele doisprezece versete din Pentateuh, care spun cum Moise a mers pe muntele Sinai să moară acolo, lucru care nu putea fi scris de Moise. Interpretări ceva mai ortodoxe ale scrierilor lui Ibn Ezra au afirmat că acesta credea că versetele au fost scrise într-adevăr de Moise, dar ca o profeție despre evenimente viitoare. Spinoza (acesta a fost precedat de un rabin din secolul al XIV-lea, Joseph ben Samuel Bonfils, în comentariile sale despre Ibn Ezra) deduce că Ibn Ezra ar afirma că aceste versete sunt adăugări post-mozaice. Istoricul italian din secolul al XVI-lea, Azariah de Rossi, l-a interpretat pe Ibn Ezra în acest mod și l-a atacat pentru îndrăzneala de a se fi depărtat de tradiția evreiască recunoscută, care afirmă că întreg Pentautehul a fost scris de Moise.

*** Pentru cuprins consultați următoarea pagină.
VA URMA

Niciun comentariu: