2.6 Traducerea Bibliei

Traducerea este o artă, nu o știință. Sunt arta, abilitatea și sensibilitatea translatorului cele care fac diferența. Acesta trebuie să ia decizia individuală asupra fiecărui pasaj: cum să-l capteze, cum să transmită ceea ce reprezintă, către cineva care nu-l poate citi în original. Traducerea Bibliei constituie un șir de decizii. Translatorul se găsește întotdeauna în căutarea balanței dintre literar și idiomatic. A obține balanța exactă este practic imposibil. Cea mai apropiată traducere rămâne cea reprezentată de Septuaginta.

Există câteva puncte principale comune traducerilor Bibliei în majoritatea limbilor globului. Acestea sunt următoarele:

1. Amestecarea de cuvinte vechi și noi: Deși, multe traduceri moderne elimină majoritatea cuvintelor vechi folosite în limbile țărilor respective, pentru a putea produce o versiune contemporană, păstrează o serie de termeni arhaici, care nu au corespondent în limba contemporană. Rezultatul este, deseori, o exprimare pe care majoritatea contemporanilor au dificultăți în a o înțelege. Totuși, de multe ori, nu există o altă cale mai simplă de a exprima însemnătatea unei fraze în ebraica veche, prin intermediul unei limbi moderne.

2. Prescurtări: majoritatea translatorilor folosesc rareori prescurtări, chiar atunci când traduc discuții în limbajul vulgar. Însă, în vorbirea curentă, rareori cineva vorbește mai mult de cinci minute fără a utiliza o prescurtare. Rezultatul este acela că, practic fiecare conversație din Biblie sună artificial în traducere.

3. Începerea unui verset cu cuvântul "și": Conjuncția ebraică se găsește la începutul aproape tuturor versetelor. De obicei, înseamnă "și", dar are o gamă mult mai largă de semnificații, așa că translatorii o traduc de multe ori prin "dar", "de vreme ce" sau "în timp ce".

4. Idiomuri ebraice: Unele traduceri păstrează idiomurile originale ebraice, chiar dacă acestea sună arhaic în limba în care sunt traduse. De exemplu, o parte a versetului 16;2 din Geneza, este prezentă sub forma "Şi a ascultat Avram vorba Saraii", când putea fi tradus "Și a ascultat-o Avram pe Sarai".

5. Numele lui Dumnezeu: Tetragrammatonul (tetragrama) YHWH este aproape absent în majoritatea traducerilor în limba română. În timpurile biblice, oamenii rosteau cu voce tare numele lui Dumnezeu. În perioada următoare completării Bibliei ebraice, evreii au căpătat obiceiul de a nu mai rosti cu voce tare numele Său. Creștinii au preluat și ei acest obicei. A apărut astfel practica de a spune "Domnul" (ebraică: Adonai), ori de câte ori apăreau cele patru litere ebraice.

6. Genul lui Dumnezeu: Chiar dacă majoritatea oamenilor nu pot concepe o zeitate care este fie bărbat, fie femeie, nu se poate trece peste faptul că Torah se referă la Dumnezeu în termeni masculini. Până și numele lui Dumnezeu este unul masculin (forma feminină ar fi fost THWH).

7. Accentuarea la infinitiv: Ebraica folosește uneori infinitivul unui verb amplasat înaintea verbului propriu-zis pentru a exprima o accentuare. Astfel termenul ebraic "mot yumat" (מוֹת יוּמָת) ar însemna ad-litteram: "va fi a muri". Majoritatea traducerilor în limba română folosesc formula "să fie dat morții" sau "să fie omorât"[Exodul 21:12;21:16].

8. Cazul acuzativului înrudit: Forma la acuzativ a unor cuvinte înrudite cu verbul (de exemplu: "am visat un vis" "am făcut o faptă") este una comună în Biblia ebraică. Acest mod de exprimare nu este unul incorect în limba română, dar creează un ușor disconfort cititorului. De exemplu, halom halamti (Geneza 41:15) este tradus "am visat un vis", deși se putea utiliza forma modernă "am avut un vis".

9. Cuvinte cu semnificații multiple: Termenii ebraici au uneori o varietate largă de semnificații, față de corespondentul lor din limba română. De exemplu, cuvântul ebraic ebed (עֶבֶד ;plural: 'abadim), poate însemna atât "sclav," cât și "slugă", și astfel este necesar să fie tradus în mod diferit, în funcție de context. Cuvântul 'ayef (עייף) poate însemna "obosit", "plictisit", "neputincios" sau "înfometat". Cuvântul gadol (גדול) poate însemna "mare," "grozav", "înalt" sau "bătrân". Translatorii trebuie să decidă, când traduc astfel de termeni, în funcție de contextul acestora.

*** Pentru cuprins consultați următoarea pagină.

VA URMA