Devoratorii morții

FAUNA CADAVRELOR
Multe tipuri de creaturi se hrănesc cu cadavre. În timpul procesului, activitatea acestora are ca rezultat descompunerea corpului și reciclarea nutritivilor. Grupurile dominante implicate în descompunere sunt bacteriile, muștele, gândacii, acarienii și moliile. Alte insecte, în principal viespi parazit, gândaci și muște se hrănesc cu organismele care se hrănesc cu cadavrul. Un cadavru este, în consecință, un ecosistem independent, în care o faună diversă sosește și părăsește cadavrul la momente diferite. Momentele sosirii și rata de creștere a insectelor care sălășluiesc în cadavre sunt folosite de experții legiști pentru a determina circumstanțele referitoare la decesele suspecte.
* Bacteriile

Bacterii intestinale. Foto: D. Colgan

Există mai multe tipuri de bacterii, care își obțin energia în mod diferit. Unele bacterii sunt autotrofe, obținându-și hrana într-o manieră similară plantelor, prin separarea dioxidului de carbon, folosind energia solară sau prin oxidarea unor elemente precum azotul sau sulful.
Bacteriile implicate în descompunerea cadavrelor de origine animală sunt heterotrofe, metabolizând molecule organice complexe în elementele constituente prin respirație sau fermentație (acest lucru fiind în funcție de tipul de bacterie aerobă sau anaerobă). Bacteriile sunt responsabile în mare parte pentru reciclarea carbonului, azotului și sulfului în compuși care pot fi preluați de către plante.

De exemplu, bacteriile heterotrofe de tip Bacillus descompun proteine, eliberând amoniac, care este oxidat de alte bacterii în dioxid de azot (NO2)și eventual în nitrat. Nitratul poate fi asimilat de plante ca sursă de azot.
* Muștele

Muștele își folosesc trompele pentru a extrage fluidele din cadavru. Imagine microscop: S. Lindsay

Larvele muștelor sunt cele mai vizibile și mai numeroase creaturi prezente în cadavre, în stadiile inițiale ale descompunerii.
Muștele din familia Muscidae și cele din familia Calliphoridae sunt primele care sosesc (muște pionier). Muștele din aceste familii depun ouă. Larvele ieșite recent din ouă, la fel ca și părinții lor, se hrănesc inițial cu fluidele care curg din cadavru. Mai târziu acestea intră în corp prin deschiderile naturale ale acestuia sau prin răni și se hrănesc eventual cu întregul cadavru, pe măsură ce țesuturile se descompun.

Specii diferite de muște sosesc la momente diferite după moarte și se poate considera că există o competiție între muște, pentru accesul la cadavru. Primii sosiți și muștele care ies mai rapid din ouă pot obține un oarecare avantaj, cu toate că țesuturile sunt mai ușor de consumat după ce au intrat în descompunere. Muștele de carne din familia Sarcophagidae sosesc ceva mai târziu decât celelalte familii, dar compensează acest lucru prin faptul că nasc larve vii și nu ouă. Succesiunea faunei care populează cadavrul îi schimbă condiția, făcându-l potrivit pentru fauna următoare.


Larva de Chrysomya rufifacies
Larvele gustoase furnizează o sursă abundentă de hrană pentru alte creaturi, inclusiv alte specii de muște. Musca Chrysomya rufifacies se hrănește cu larvele altor muște, dar consumă și carnea descompusă. Larvele de Chrysomya sunt acoperite cu niște țepi numiți papillae, care le folosesc pentru protecția împotriva atacurilor altor larve.

Când cadavrul este uscat, alte două grupuri de muște din familiile Piophilidae și Phoridae se alătură gândacilor și acarienilor în acțiunea de curățare a scheletului.
* Gândacii

Imagine a gurii unui gândac. Imagine microscop: S. Lindsay

Primii gândaci sosesc la un cadavru la scurt timp după ce acesta începe să putrezească. În contrast cu muștele, gândacii au elemente masticatoare și se pot hrăni cu părți mai dure decât materialul semi-lichid pe care larvele muștelor îl exploatează atât de eficient.



Gândac luptându-se cu o larvă

Trei tipuri de gândaci se hrănesc cu cadavrele. Primii sosiți sunt de obicei adulți prădători care se hrănesc cu larvele muștelor. Unele dintre aceste specii depun ouă în cadavru, iar larvele eclozate, având mandibule puternice, se hrănesc de asemenea cu larvele muștelor. Aceste specii includ gândacii din familiile Staphylinidae și Histeridae.


Speciile sosite mai târziu sunt de obicei necrofagi specializați, care se hrănesc cu părțile mai tari, precum pielea și tendoanele, pe măsură ce corpul se usucă. Necrofagii dominanți din faza târzie includ speciile din familia Dermestidae și Cleridae.
Speciile precum cele din familia Silphidae au o dietă variată. Adulții sunt prădători, cu toate că se hrănesc și cu carne putredă, dar larvele lor nu consumă decât carne putredă.
Și alte familii de gândaci consumă carne putredă, de exemplu familia Trogidae, dar au un rol minor în descompunerea cadavrelor.

* Acarienii

Acarian din ordinul Macrocheles.
Foto: D. E. Walter

Acarienii aparțin grupului Arachnida care include paianjenii, căpușele, acarienii și scorpionii.
Zeci de mii de acarieni se hrănesc cu un cadavru, pe perioada în care acesta este expus elementelor. Acarienii precum cei din ordinul Macrocheles sunt obișnuiți în etapele timpurii ale descompunerii.
Unii acarieni au dezvoltat o relație simbiotică cu gândacii necrofagi. De exemplu gândacii din familia Necrophorus găsesc excrețiile de amoniac ale larvelor muștelor ca fiind toxice, acest lucru făcând imposibilă prezența lor pe un cadavru dominat de aceste larve. Cu toate acestea, acești gândaci transportă pe corpurile lor un tip de acarian din familia Poecilochirus care se hrănește cu ouăle de muscă. Dacă gândacul și "încărcătura" lui sosesc la un cadavru înainte ca larvele să eclozeze, acarienii mențin populația de larve sub control, consumând ouăle de muscă și permițând astfel gândacilor să sălășluiască pe cadavru.

* Viespile parazit


Viespe parazit Brachymeria calliphorae. Foto: C. Bento

O serie de familii de viespi depun ouă în larvele și crisalidele muștelor și sunt cunoscute sub numele de parazitoide. Larva de viespe eclozează în interiorul larvei sau crisalidei de muscă și se hrănește cu aceasta, omorând-o. Apoi larva devine pupă în interiorul larvei sau crisalidei de muscă și iese apoi ca viespe adult.


Viespe depunându-și ouăle într-o larvă de muscă

Viespile din familia Pteromalidae parazitează numeroase specii dar preferă crisalidele muștelor din familia Chrysomya rufifacies. Acest lucru se întâmplă probabil datorită faptului că această specie devine pupă la suprafață și este mai accesibilă decât alte specii, care își îngroapă pupele în interiorul corpului. O pupă este gazda, în medie, a 12 viespi.

Brachymeria calliphorae (familia Chalcidae) parazitează mai mult larvele decât crisalidele, o singură viespe ieșind din fiecare larvă.
O singură viespe iese din crisalidele parazitate de Hemilexomyia abrupta (Familia Diapriidae), dar această specie se pare că își depune ouăle numai în crisalidele muștelor Calliphora stygia (specii prezente numai în Australia).
* Moliile

Molie Monopis argillacea. Foto: M. Bulbert

Unele dintre familiarele molii de haine (Familia Tineidae) se hrănesc cu părul mamiferelor în timpul fazei de larvă. Moliile adult își depun ouăle pe un cadavru, după ce larvele de muscă au terminat cu acesta. La eclozare, larvele moliilor caută părul rămas. Moliile din familia Tineidae sunt așadar cele care contribuie la descompunerea finală a a unui cadavru.

Sursa: deathonline.net