Septembrie

E toamnă iar și afară plouă...superb.

Urăsc vara cu căldurile ei oribile...urăsc soarele și tot ce ține de el: bere, mici, umbreluțe și plajă. Abia aștept să vină iarna cu zilele ei scurte și frigul ei pătrunzător.

Atunci orașul parcă devine mai curat și mai puțin aglomerat. Sau poate că întunericul ascunde murdăria, iar oamenii stau mai mult prin casă.

Urăsc oamenii... Oamenii sunt niște creaturi rele din născare, egoiste, invidioase și proaste. Dacă nu aș fi forțat de împrejurări să trăiesc în societate aș vinde tot și m-aș muta în pădure. Dar cred că și acolo m-ar ajunge din urmă "civilizația", defrișând pădurea și luându-mi și acel ultim refugiu.

Uneori am senzația că sunt singur pe lume, deși nu sunt. Nu am găsit pe nimeni care să mă înțeleagă... Așadar sunt singur... Nu l-am găsit nici măcar pe Dumnezeu.

Bine măcar că vine frigul, așa voi avea aproape cinci luni de liniște.