sâmbătă, 25 decembrie 2010

Hawking și marele design

Stephen Hawking este un om de știință și un scriitor de science-fiction, care crede în posibilitatea călătoriei în timp, dar nu și în Dumnezeu. Într-adevăr, o contradicție interesantă. De vreme ce călătoria în timp ar fi posibilă, atunci nu este nicio problemă cu învierea morților. Dar, după cum știm, scriitorii de science-fiction sunt plini de contradicții. Ceea ce aceștia încearcă mereu este să își șocheze audiența cu noi scamatorii.
Recent, Hawking a mai scris o capodoperă, "The Grand Design," în care afirmă că Dumnezeu nu a creat Universul, iar filosofia este moartă. Așadar, cine sau ce a creat Universul? Hawking are răspunsul potrivit, bineînțeles: Omul, mai precis Edward Witten și Hawking însuși… în 1995.

Înainte ca Hawking să descopere "marele design," lumea se simțea destul de bine cu explicațiile clasice, privind crearea Universului:

- Cea a fizicienilor, care consideră că Universul a fost creat într-o explozie, Big-bang, și că va continua să se extindă până la moartea sa. Această cosmologie este numită în termeni filozofici "monism" și este bazată pe studierea Universului într-o singură direcție timp=viitor, direcție a expansiunii energie/entropie și moarte.

- Cea a filozofilor, care credeau că Universul este etern, fără vreun principiu sau sfârșit.

- Și cea a religiilor, care în Orient se află pe aceeași baricadă cu filozofii. Taoiștii, budiștii și hindușii consideră că realitatea este alcătuită din ciclurile eterne ale creației și distrugerii, creația find cauzată de Vishnu/Yin/informație, iar distrugerea fiind opera lui Shiva/Yang/energie. Această filozofie adaugă, astfel, o a doua direcție pentru timp=viitor, informație, și din acest motiv este numită dualitate sau dualism.
În timp ce, în Occident, religiile au considerat Creatorul și Distrugătorul ca fiind o entitate, care participă la caracterul omului; de vreme ce am fost plăsmuiți după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Acest tip de religii sunt numite religii antropomorfice.

Să privim însă puțin asupra teoriei lui Hawking legată de creație.
Dacă ar fi să folosim același ton ironic adoptat de Hawking în cartea sa, am putea spune că întregul act al creației a fost uitat în 1995, iar Universul a repornit de la zero, odată cu crearea teoriei M, un nonsens matematic, care este la baza teoriei lui Hawking din "The Grand Design."

În 1995, Edward Witten a propus teoria M, drept o unificare a tuturor teoriilor anterioare a superstringurilor. Potrivit unor astfel de idei, Universul ar fi alcătuit dintr-o serie de obiecte matematice numite stringuri, care există în unsprezece dimensiuni, nu au fost niciodată observate, dar sunt utile la simplificarea calculelor legate de materie, forța tare și cuarci.

Cum a ajuns această teorie matematică ipotetică să devină centrul teoriei lui Hawking privind creația? Simplu: în 1996 teoria stringurilor era folosită pentru analiza termodinamicii găurilor negre, iar cineva a dedus că, prin această teorie matematică, s-ar putea dovedi că găurile negre se evaporau în trecut, așa cum își dorea Hawking. Hawking, care postulase în ultimii 30 de ani, împotriva tuturor dovezilor experimentale și a calculelor matematice clasice, faptul că găurile negre călătoresc în trecut, a devenit imediat un adept al teoriei M, deoarece l-ar fi putut ajuta să obțină un Premiu Nobel.

Numai că, după trecerea a cincisprezece ani, nu s-a descoperit nici măcar o singură dovadă a faptului că găurile negre se evaporă, ci doar o mulțime de dovezi că acestea urmează teoria relativității a lui Einstein și, indiferent de dimensiunea lor, acestea cresc exponențial. Dar Hawking nu crede nici în Einstein, despre care susține că s-a înșelat amarnic (Scientific American: "Quantum Black holes"). Hawking crede în el însuși, noul Einstein, care spune că era porecla sa, dată de către colegii săi de școală. Acest lucru pare o contradicție, de vreme ce cartea sa "A brief history of time" este doar o tentativă eșuată de a explica teoria lui Einstein despre timp.

"The Grand Design" este, din nefericire, în același registru. O altă carte de science-fiction, de auto-promovare, condimentată cu atacuri sarcastice la adresa unor adevărați fizicieni precum Richard Feynman, a filozofilor și a religiilor - marca înregistrată care i-a conferit celebritatea lui Hawking - un fizician al presei științifice galbene (există un număr tot mai mare de reviste serioase care publică astăzi teorii absurde science-fiction, prezentate drept noi descoperiri, dacă este posibil cu o mulțime de dimensiuni, universuri paralele și călătorii în timp).

Totuși, atunci când analizăm miezul acesteia, Hawking încearcă doar să promoveze ideea răsuflată a teoriei stringurilor, o construcție matematică lipsită de orice respect față de metodele experimentale, pur și simplu pentru că dacă teoria M este corectă, găurile negre se evaporă în trecut, iar Hawking își va obține Premiul Nobel. Într-adevăr, în cadrul unei conferințe la Pasadena, Hawking a explicat de ce susține proiectul CERN de creare a unor găuri negre: "În 30 de ani nu am găsit nicio dovadă a evaporării găurilor negre, dar acum CERN îmi va oferi o a doua șansă de a câștiga Premiul Nobel."

Un om cu o misiune...imposibilă. În spatele teoriei lui Hawking, care ar permite construirea unor mașini pentru călătoria în timp, se găsește o ignorare cu bună-știință a celor trei etape ale metodelor științifice: consistența matematică, acuratețea logică și demonstrația experimentală.

Într-adevăr, Kurt Gödel, cel mai bun prieten al lui Einstein, a dovedit cu mult timp în urmă că matematica nu constituie adevărul per se, iar o ecuație matematică poate fi o fantezie, precum o propoziție verbală, dacă îi lipsește consistența logică și nu descrie un adevăr experimental. Din acest motiv i-a spus Einstein lui Poncaire: "Nu am devenit matematician deoarece în vreme ce întotdeauna știu când o ecuație matematică este corectă sau greșită, niciodată nu am știut când este adevărată.".

Așadar, pentru ca o ecuație matematică să fie adevărată, trebuie să existe consistența logică, lucru care-i lipsește lucrării lui Hawkins, deoarece "logica" necesită cauzalitate în timp: A-B implică A cauzează B din trecut spre viitor, nu B cauzează A din viitor spre trecut. Iar din acest motiv, pentru că Universul este logic și consistent, nu poate exista călătoria în timp. Același lucru se poate spune și despre teoria M, de vreme ce 11 dimensiuni sunt ilogice; nici nu există vreo substanță cunoscută care să alcătuiască aceste stringuri; nici nu are sens ceea ce fizicienii numesc "independența fundalului." Ceea ce înseamnă asta, este că stringurile "plutesc" oarecum deasupra adevărului, substanța fundamentală a realității, spațiul și timpul, descrisă de către Einstein în cadrul teoriei relativității. Așadar, stringurile nu pot fi substanța fundamentală a realității, care este spațiul și timpul sau, mai degrabă, ciclurile fractale spațiale și temporale infinite, care poartă energia și informația primare ale Universului, adevărata substanță din care suntem alcătuiți.

În plus, trebuie să existe dovezi experimentale, pentru ca ideile lui Hawking să fie adevărate, care nu există, nici în cadrul evaporării găurilor negre, nici în teoria M a stringurilor.

Așadar, Hawking, potrivit lui Gödel, poate să scrie teorii M sau despre termodinamica găurilor negre care arată frumos matematic, dar care sunt doar niște ghicitori matematice. Iar asta este teoria M a lui Witten: o teorie matematică, necesitând 11 dimensiuni ilogice, care nu pot fi văzute nicăieri; călătoria în timp, niciodată observată; și evaporarea găurilor negre, ce i-ar aduce lui Hawking un premiu Nobel. Toate acestea sunt susținute de către filozofii științei. Dar Hawking este un semizeu al industriei faimei științifice și nu poate fi contrazis. Chiar el se confesa anterior că "atunci când l-am citit pe Gödel, am fost foarte deprimat," tocmai pentru că realizase că nu putea să descopere înțelesurile pe care le căuta numai cu ajutorul matematicii. Pare să fi ieșit din depresie însă în noua sa carte, unde revine la ceea ce filozofii științei numesc "pitagorism" - credința conform căreia Universul este doar o construcție matematică de numere, probabilități și... teorii M.

Dar evident, Hawking nu-i place nici pe filozofii științei. De vreme ce a spus că "Filozofii științei mi-au respins lucrarea ca fiind naivă și 'simplistă', dar mulți dintre aceștia sunt fizicieni ratați, cărora le este greu să inventeze noi teorii și se apucă de scris despre filosofia științei în loc." Iar aici se găsește miezul acestei probleme: Hawking "inventează" noi teorii ale realității și pretinde apoi că Universul va urma drumul trasat de creațiile sale. Și, bineînțeles, asta îl va așeza deasupra lui Dumnezeu, care nu există. Chiar dacă a afirmat în aceeași carte că, pentru a afla răspunsul la întrebarea de ce există universul, ar trebui să cunoaștem mintea lui Dumnezeu ("we should know the mind of God" - Black Holes and Baby Universes, pagina 193). Acum această enigmă a fost rezolvată: Hawking a făcut un pas mai departe, urmând aroganței unor fizicieni precum Kepler, care spunea că "Dumnezeu a așteptat șase mii de ani după cineva care să-l contemple" sau Einstein, care a spus că "Dacă teoria mea este greșită, Dumnezeu ar trebui să corecteze Universul, atât de frumoasă este aceasta."

Îl avem deci pe Hawking, care nu crede în creația lui Dumnezeu, ci crede că el poate crea Universul cu ecuațiile sale matematice science-fiction, deoarece "înțelege mintea lui Dumnezeu." Ergo, dacă Dumnezeu nu există, dacă Witten și Hawking au creat Universul și dacă Hawking înțelege mintea lui Dumnezeu, HAWKING ESTE DUMNEZEU!

Mare păcat că nu am realizat asta mai devreme. Nu a călătorit Hawking în trecut să-i explice asta lui Moise? Trebuie să repictăm frescele lui Michelangelo din nou!

4 comentarii:

Ron Krumpos spunea...

In "The Grand Design" Hawking says that we are somewhat like goldfish in a curved fishbowl. Our perceptions are limited and warped by the kind of lenses we see through, “the interpretive structure of our human brains.” Albert Einstein rejected this subjective approach, common to much of quantum mechanics, but did admit that our view of reality is distorted.

Einstein’s Special Theory of Relativity has the surprising consequences that “the same event, when viewed from inertial systems in motion with respect to each other, will seem to occur at different times, bodies will measure out at different lengths, and clocks will run at different speeds.” Light does travel in a curve, due to the gravity of matter, thereby distorting views from each perspective in this Universe. Similarly, mystics’ experience in divine oneness, which might be considered the same "eternal" event, viewed from various historical, cultural and personal perspectives, have occurred with different frequencies, degrees of realization and durations. This might help to explain the diversity in the expressions or reports of that spiritual awareness. What is seen is the same; it is the "seeing" which differs.

In some sciences, all existence is described as matter or energy. In some of mysticism, only consciousness exists. Dark matter is 25%, and dark energy about 70%, of the critical density of this Universe. Divine essence, also not visible, emanates and sustains universal matter (mass/energy: visible/dark) and cosmic consciousness (f(x) raised to its greatest power). During suprarational consciousness, and beyond, mystics share in that essence to varying extents. [quoted from www.suprarational.org on comparative mysticism]

L. F. spunea...

articol(e) remarcabil(e). jos palaria.

Daniel Skulski spunea...

@leventum
Mulțumesc.

Anonim spunea...

Care, mai, ca eu am inteles ca zicea ca dimpotriva nu exista calatorie in timp"altfel am fi invadati de calatori din viitor". Mary