Sunt surprins ori de câte ori găsesc un ateu convins. Personal îi consider pe atei proști și am să explic de ce. Un om inteligent, după ce analizează la rece atât varianta religiei cât și pe cea a științei, nu poate să respingă complet ideea divinității. Atâta vreme cât știința nu reușește să răspundă la câteva întrebări fundamentale, negarea posibilității existenței unui Creator este prostie în formă pură.
Ceea ce am remarcat la atei este că sunt extrem de preocupați să-ți demonstreze că nu există Dumnezeu, când de fapt ar trebui să demonstreze teoriile care sunt la baza ateismului: nașterea Universului, apariția vieții și teoria evoluționistă.
Dar să le luăm pe rând. O problemă fundamentală a ateiștilor o constituie începutul Universului; de altfel unul dintre puținele puncte în care opiniile religiei și științei coincid: acela că Universul a avut un Început. Da, Big Bang-ul probabil a existat, dar problema este alta: ce a determinat Big Bang-ul? Una dintre mințile cele mai luminate ale omenirii, Stephen Hawking, autorul cărții pentru idioți "A Brief History of Time", afirma că Universul a apărut în mod spontan din haos. Dar înainte de Big Bang exista ceva? Timpul s-a născut odată cu Universul sau exista apriori? Și ce este Timpul? Răspunsurile sunt mai mult filosofice decât științifice. Și aceasta este una dintre cele mai bune teorii care încearcă să explice cum a avut loc Big Bang-ul! Întrebarea evidentă este DE CE a avut loc Big Bang-ul? Ce anume a determinat acea revărsare colosală de energie ?
Orice eveniment are o cauză; existența unui eveniment fără o cauză este ilogică. Big Bang-ul a avut și el o cauză, pe care religia o numește Dumnezeu. Știința refuză să accepte această cauză, preferând să caute în continuare răspunsuri, negând un fapt evident, de bun simț. Oricum am numi acea cauză este limpede că Big Bang-ul nu se putea produce de la sine. Principiul întâi al termodinamicii afirmă că un sistem izolat adiabatic de mediul înconjurător își poate schimba energia internă ca urmare a efectuării de lucru mecanic din exterior(ΔL=ΔQ=U2-U1). Dacă sistemul nu este izolat adiabatic și are loc schimb de căldură dintre sistem și mediul înconjurător atunci ΔU=ΔQ-ΔL. Rezultă că într-un sistem izolat de corpuri (fără legătură cu exteriorul) energia se conservă. Legea a doua spune că “trecerea căldurii de la un corp cu o temperatură dată la un corp cu o temperatură mai mică este un proces ireversibil”. O consecință a legii a doua o constituie imposibilitatea de a construi un perpetuum mobile (mecanism care funcționează singur pe baza transferului de căldură, fără ajutorul unor forțe exterioare). Altfel spus Big Bang-ul trebuie să fi fost provocat de un "lucru mecanic" extern; deoarece atâta timp cât suma energiei Universului rămâne constantă, de unde a provenit acea energie în plus care a cauzat explozia inițială?
A doua problemă a ateismului o constituie apariția vieții pe Pământ. Încercările științei de a reproduce în laborator reacția miraculoasă care a dat naștere vieții au eșuat lamentabil. Până și teoriile privind apariția vieții pe Pământ au ajuns într-un impas. Puși în situația de a nu putea demonstra viabilitatea procesului apariției vieții aici, pe Pământ, savanții și-au ridicat privirile către stele (sic!). Astfel ei au enunțat teoria panspermiei care spune că viața ar fi putut veni de pe Marte sau de altundeva cu ajutorul unei comete sau a unui asteroid. De fapt, aflați în imposibilitatea de demonstra că viața a putut lua naștere aici pe Terra, aceștia preferă să scape de probleme spunând că viața a apărut în alt loc și apoi a venit aici, cumva. Neștiind unde anume exact a luat naștere viața, nu mai ai nevoie să demonstrezi procesul, pentru că - nu-i așa? - nu cunoaștem condițiile izvorului primordial al vieții.
A treia chestiune o constituie teoria evoluționistă. Deși aceasta este acceptată astăzi de către biologi , fiind predată în școli ca un fapt INDUBITABIL, teoria prezintă numeroase fisuri. Observațiile făcute în natură nu ajută în vreun fel teoria evoluționistă. Mutațiile care au loc în cadrul unei specii nu pot fi considerate că vor duce, cândva, la apariția unei noi specii. Evoluționiștii pot aduce argumentul că evoluția este un proces care durează milioane de ani, și de aceea nu poate fi observată în zilele noastre. Dar aici apare problema verigilor lipsă: dacă a durat milioane de ani pentru ca o specie inferioară să evolueze într-o specie superioară, atunci unde sunt dovezile? Pentru că inter-speciile lipsesc cu desăvârșire din lumea fosilelor. Dacă evoluția a avut loc în salturi bruște, de ce nu o observăm și acum?
Tatăl teoriei, Charles Darwin, este considerat astăzi depășit. El a arătat doar drumul, descoperindu-se ulterior că teoria lui prezintă o serie de greșeli. Rând pe rând, de la Crick, Orgel, Mendel, Oparin, Haldane, De Vries, Mayr, până la Dawkins, noi și noi variante și îmbunătățiri ale teoriei darwiniste au ieșit la lumină; fiecare încercând să corecteze erorile celei precedente. Dar, ele constituie de fapt doar niște variațiuni pe o temă dată.
Evoluția este adevărată doar pentru că alternativa ei, creațiunea, pare imposibil de crezut?
Nu încerc să vă conving să deveniți credincioși, dar dacă voi considerați că știința a răspuns la întrebările fundamentale, aici vă înșelați. Este adevărat că nici religia nu își poate demonstra punctele de vedere, dar poate că nici nu are nevoie.
Cineva mi-a spus odată că "Dumnezeu nu mi-a spus mie nimic". Poate că este așa, poate că nu. Aici eu i-am spus că, poate, atunci când te vei prezenta la judecata lui Dumnezeu și îi vei spune "Doamne, dar nu mi-ai spus niciodată că exiști cu adevărat", El îți va răspunde, "Toți cei care ți-au spus vreodată că Dumnezeu există, să știi că Eu eram".
Răspundeți întrebărilor referitoare la cauza apariției Universului, reacția care a dus la nașterea vieții, ce este Timpul și dacă el a existat dintotdeauna, și veți demonstra atunci existența sau, dimpotrivă, absența unui Creator. Dar, dacă cineva va face asta, atunci va fi cel mai inteligent om care a trăit pe Pământ, pentru că nimeni nu reușit, până acum, să dea niște răspunsuri inatacabile.
Nu sunt ceea ce se numește un "credincios ortodox", dar nu pot să neg anumite lucruri evidente.
Există două tipuri de ateiști: cei care combat religia aducând argumente de ordin științific, moral sau filosofic și cei care spun "Băh Dumnezeu nu există! Demonstrează-mi tu că există! Sau mai bine să vină Dumnezeu să-mi spună că există, că dacă nu vine înseamnă că nu există." Aceasta a doua categorie nu aduce argumente în sprijinul opiniilor sale ci doar îl ia pe NU în brațe. Ei se consideră depozitarii adevărului și nu acceptă critici și nici nu vor să dezbată argumentele altora. Vor să vadă proba fizică a existenței lui Dumnezeu. Cineva spunea pe un blog "Există atei care nu cred în evoluție , atei care nu cred în Big Bang. Ateismul înseamnă doar să nu crezi în zei." Pardon, dar asta nu prea sună a ateism, ci mai degrabă a prostie crasă. Respingând și creaționismul și evoluționismul și Big Bang-ul, ce mai rămâne? Probabil în viziunea acestor ateiști Universul și omul au apărut prin magie.
A alege tabăra ateistă respingând complet cealaltă variantă reprezintă și o greșeală statistică. Există doar două variante: 1. Există Dumnezeu; 2. Nu există Dumnezeu. Deci șansele sunt 50-50. Să nu iei măcar în considerare o variantă care are 50% șanse să fie adevărată nu înseamnă altceva decât să fii pur și simplu prost.
(Această postare este de fapt un comentariu pe care l-am făcut pe un blog ateist, modificat puțin).
