Dr. Azakov și gaura spre Iad din Siberia

Un prieten mi-a recomandat un film care conținea, printre altele o referire la Youtube și niște înregistrări care prezentau, chipurile, sunete captate din Iad. Curios din fire am aprofundat problema și iată peste ce am dat:

Povestea a fost transmisă în trei episoade dintr-un program al Trinity Broadcasting Network, la începutul anului 1989. Trinity a publicat, de asemenea, un articol pe internet, în care se susținea că povestea a fost tradusă din ziarul finlandez Ammennusastia. Povestea implică o echipă de geologi sovietici, care în 1960, au forat un puț, adânc de 14,4 kilometri, în pământ, pentru a studia crusta Terrei. La un moment dat viteza forezei a crescut brusc, geologii presupunând că a întâlnit un spațiu gol. Au întrerupt forajul, au măsurat temperatura, și apoi au coborât niște microfoane în gaură. Ceea ce au auzit i-a înspăimântat peste măsură. Liderul proiectului, dr. Azakov ar fi declarat: "Centrul Pământului este gol!...Temperaturi de peste 1000 de grade Celsius au fost înregistrate...am putut auzi mii, poate milioane de suflete torturate urlând în agonie. Informațiile pe care le-am adunat sunt atât de surprinzătoare, încât, sincer, ne temem de ceea ce am putea găsi acolo. Se spune că peste jumătate dintre oamenii de știință au refuzat să mai participe la proiect. Un articol dintr-un alt ziar finlandez a mai adăugat și alte detalii: " Un gaz incandescent a izbucnit din puț. Apoi o creatură strălucitoare cu aripi ca de liliac a ieșit din gaură, strigând în rusește: am izbândit!". Contactat ulterior, autorul acestui din urmă articol, a recunoscut că a fabricat povestea cu "liliacul din Iad". Biblical Archaeology Review a publicat istoria "Puțului spre Iad", cu intenția de amuzament. Și-au închipuit că povestea, fiind atât de ridicolă, nu va fi crezută de nimeni. Dar mulți dintre cititorii lor au crezut-o. Bineînțeles nu exista niciun puț către Iad și nici strigătele celor damnați. Cu toate acestea, există o înregistrare online, care pretinde că ar conține țipetele locuitorilor din Iad.

Trinity plasa acțiunea în Peninsula Kola, dar poveștile ulterioare o mută în Siberia. Într-adevăr, în Peninsula Kola (conform 'Scientific American'), savanții sovietici au forat un puț adânc de 12 kilometri în 1984, dar ceea ce au găsit au fost doar formațiuni minerale rare, pungi de gaze și apă; precum și o temperatură de aproximativ 180 de grade Celsius (deci, nu de peste 1000!).

Deci s-ar părea că este un alt "mit urban", cum ar spune americanii. Sunetele din "Iad" le puteți asculta mai jos. Asta nu înseamnă că nu există Dumnezeu. Sau Satana. Depinde de fiecare în ce/cine și, mai ales, cât crede.

Bibliografie:

Buhler, Rich - "Scientists Discover Hell in Siberia"-Christianity Today.16 July 1990 (p. 28-29)

România se prăbușește

Oameni care mor cu zile în spitale, clanuri care se confruntă în plină stradă vis-a-vis de sediul poliției; acesta este peisajul dezolant al României de astăzi. În timp ce politicienii sunt mai preocupați de comisioane, șpăgi, contracte oneroase s.a.m.d. țara devine un câmp de bătălie.

Nu este departe ziua în care vom merge pe stradă înarmați, de teama clanurilor aparținând unei anumite etnii (nu este cazul să o mai nominalizez, cred). Lucrurile scapă, încet-încet, de sub control.

A fost mai întâi Craiova, au urmat Vișeu de Sus și Brăila, și sunt pe același drum Constanța și Urziceniul. Orașe care se află sub asediul bandelor înarmate. Iar cetățenii plătitori de taxe, tremură de frică în casele lor, totul desfășurându-se sub ochii indiferenți sau uneori complici ai autorităților.

Dacă politicienii nu se trezesc repede, vor ajunge la rândul lor să plătească taxă de protecție clanurilor mafiote. Și, din păcate, semnele nu sunt încurajatoare.

Singura soluție care ne-a mai rămas, pare a fi părăsirea acestei țări. Să-i lăsăm cu clanurile lor, cu medicii asasini, cu regii asfalturilor, cu baronii locali șamd. Să vedem de unde or să mai fure atunci.

Învestirea lui Barack Obama-part deux

Revin asupra "evenimentului planetar" de ieri. Nu cred că omenirea a mai văzut așa ceva de la întoarcerea lui Octavian din Egipt. Tot ceea ce lipseau, erau doar cadavrele lui Marc Antoniu și Cleopatra, legate de carul său triumfal. Și, din câte am înțeles, costurile au fost de 150 de milioane de dolari, nu de 75. Ieri, "eliberatorul" Americii și-a făcut o prezentare fabuloasă. Obama-mania este ceva la scară mondială, și tare mă tem că fanii săi vor avea parte de dezamăgirea vieții lor.

Învestirea lui Barack Obama

Obscen! Acest cuvânt mi-a venit în minte atunci când am auzit suma care s-a cheltuit cu festivitățile dedicate acestei ceremonii. Indiferent de unde provin banii (se vehiculează că ar veni din donații), suma cheltuită este enormă. Dacă acest lucru s-ar fi produs atunci când America se afla la apogeul ei, economic vorbind, aș fi spus: asta e, e ceva normal într-o țară obișnuită cu astfel de evenimente. Dar când acest lucru se petrece într-un moment în care americanii urlă că a venit criza peste ei, să risipești atâția bani pe o ceremonie afurisită, mi se pare ceva de-a dreptul obscen.

Toate acestea pentru un "eveniment planetar" cum s-a exprimat un post TV francez. Sau pentru numirea în funcție a "eliberatorului", conform presei americane. Nu-mi vine să cred, că în anul 2009 oamenii mai cred în astfel de naivități, cum că un singur om ar conduce o țară, oricare ar fi ea. Nimic nu se va schimba cu numirea lui Obama, vă spun eu. America va rămâne aceeași țară, condusă de corporații, iar americanii de rând vor trăi tot din credit, din banii pe care îi vor avea, nu din cei pe care-i au, privindu-i pe bogați cum se lăfăie în lux și sperând că le va veni și lor rândul (american dream), că vor da lovitura la un moment dat (dixit).

Nu vreau să fiu înțeles greșit: nu îi neg meritele lui Obama-omul, nu mă îndoiesc că este un om de valoare (nu mă pot pronunta asupra acestui lucru, pentru că nu-l cunosc); mă îndoiesc de capacitatea lui Obama-președintele de deveni acel "eliberator" pe care îl așteaptă, nu numai americanii, ci lumea întreagă.

Dar rămâne să așteptăm, doar timpul va decide dacă am sau nu dreptate. Și, sincer vorbind, sper să mă înșel.

Mircea Badea şi-a făcut blog!

Deşi sunt un "blogăraş", asta nu mă împiedică să fiu un fan al lui Badea. Urmărindu-i emisiunea, înregistrată pe net (că de când antena 1 n-o mai dă dimineaţa de la 7, nu pot s-o mai urmăresc altfel), am aflat despre blogul lui Badea. Curios din fire am intrat să văd care-i treaba...

Dar, dezamăgire, deocamdată blogul lui Badea pare să fie ceva de genul: "hai să înjurăm C.NA.-ul".

Asta nu-l împiedică, însă să fie cel mai vizitat blog conform trafic.ro.

Aşteptăm însă şi alte subiecte, mai interesante de la Badea.

Ucraina ne furã gazele!

Dacã mai avea cineva vreo îndoialã asupra acestui fapt, aceasta s-a risipit ieri (4 ianuarie), când Rusia a invitat UE sã supravegheze tranzitul gazelor rusești prin Ucraina. Adică rușii nu ascund nimic, spun: veniți și vedeți cu ochii voștri! Gazprom a reiterat acuzațiile de furt de gaz destinat Europei, pe care Kiev-ul le-a negat, într-un nou episod al rãzboiului gazului dintre cele douã țãri.

Victima: România. Dar cel mai interesant lucru, este acela ca tocmai România suferã cel mai mult de pe urma scãderii presiunii gazului. Alte țãri precum Polonia sau Cehia raporteazã doar o scãdere cu 5-6 % a debitului, în timp ce la noi a scãzut cu peste 30%.

De ce furã Ucraina de la noi cel mai mult (pentru cã asta face, furã, sã nu ne mai ascundem dupã degete)? Simplu, pentru cã dintre toate țãrile de la care Ucraina poate sã fure, România este nu numai cea mai "fraierã", ci și (conform unui demnitar ucrainian) "posibilã țarã inamicã".

Deci, hai sã-i furãm pe proști, cã oricum nu pot sã ne facã nimic! Asta e țara în care trãim!

Cum spunea cineva: "frumoasã țarã, pãcat cã este locuitã"!

Românii din Gaza

Am urmărit în aceste zile "drama românilor din Gaza", pe mai multe posturi tv. Sincer sã fiu, nu sunt foarte impresionat. Poate cã sunt eu un om rău sau/și neînțelegător, dar nu voi reuși niciodată sã-mi dau seama ce caută acei români în Gaza. Am înțeles cã, majoritatea sunt femei (căsătorite cu arabi) și copii. Cum anume au ajuns acele femei în Gaza? Vã spun eu cum: s-au îndrăgostit de un arab, probabil în România, în timpul studenției acestuia, iar apoi s-au căsătorit. Mã rog, treaba cu îndrăgostitul s-ar putea sã nu fie valabilã în toate cazurile. Ce a urmat după aceea este un lucru care nu ar fi trebuit sã se întâmple. Tinerii însurăței s-au gândit: unde oare sã ne mutăm?! Pãi - a zis el - hai sã ne mutăm la mine, în Gaza! La care ea a întrebat: în Gaza? Pãi, cum e acolo, e frumos?

Proaspătul soț i-a răspuns: da, e grozav, avem de toate: copii care se joacă cu Kalașnikoave, băieți care umblã cu dinamită în rucsac sau la brâu, mai cade din când în când câte-o bombă de prin Israel, noi mai tragem o rachetă, Hamas-ul mai împușcă pe unii pe stradă ș.am.d. Deci hai în Gaza!

Ce au avut acei oameni în cap?! Atunci când vrei sã-ți întemeiezi o familie nu te muți în Gaza sau în Irak, indiferent în ce situație ești! Acestea nu sunt locuri unde sã-ți crești copiii!

Așa cã, mã scuzați dacă nu voi plânge de mila românilor din Gaza.

http://www.youtube.com/watch?v=9-mIpWsnCYI

PS: Această postare nu este de fapt prima. Prima postare a fost cândva prin luna mai 2008. La începutul lui 2009 am șters toate postările din anul 2008, considerând că este momentul unei noi imagini a blogului.