3.2.2 Cartea Judecătorilor

Cartea Judecătorilor este a doua carte din Nevi'im (Profeți), a doua secțiune a Tanakh. Este considerată ca făcând parte din istoria deuteronomică, istorie care începe cu ultima carte din Torah și se încheie cu A Doua Carte a Regilor. Aceste cărți relatează stăpânirea israeliților asupra ținutului Canaanului și se concentrează mai ales asupra recompensei și pedepsei divine.

Judecători începe la scurt timp după moartea lui Ioșua și continuă până la nașterea lui Samuel. Analizând textul și numeroasele triburi ale căror povești le prezintă, se găsesc dovezi că această carte este compusă din mai multe surse. Deoarece fiecare judecător important provine din alt trib israelit, fiecare cu tradiția sa, cercetătorii au teoretizat că aceste povești au fost la origine texte separate adunate ulterior laolaltă. Redactorul mai mult ca sigur a adăugat fragmente tranziționale, inclusiv scurte povestiri despre judecători mai puțin importanți, pentru a lega poveștile una de cealaltă.

Cicluri

Judecători are doua introduceri (1:1-3:6), amândouă oferind un rezumat al Cărții lui Ioșua și o prezentare asupra modalităților israeliților de a eșua. Judecători are de asemenea două concluzii care gravitează amândouă în jurul propoziției repetate : "În zilele acelea nu era rege în Israel", completată cu povești ale decăderii morale continue.

La mijloc se găsește secțiunea principală, la care cercetătorii se referă cu denumirea de "cicluri". Aceste cicluri conțin o secvență clară a unor evenimente repetate axate în jurul poveștilor a șase judecători importanți: Othniel, Ehud, Deborah, Gideon, Iefthah și Samson. Aceste cicluri urmează acest tipar:

•    Israeliții păcătuiesc.

•    Dumnezeu îi pedepsește trimițându-le un inamic să-i oprime.

•    Aceștia devin robii inamicului vreme de câțiva ani.

•    Își plâng durerea Domnului și se roagă pentru iertare.

•    Dumnezeu trimite un salvator (judecător) să-i elibereze.

•    Judecătorul învinge inamicul.

•    Există o perioadă de pace înainte ca ciclul să reînceapă.

Dar, cu fiecare ciclu, starea israeliților se degradează treptat și liniile morale sunt tot mai vagi, din vina atât a israeliților cât și a judecătorilor. La vremea lui Samson, ciclu este abia recognoscibil - Samson însuși abia poate fi considerat drept un model al idealului israelit.

Până la sfârșitul cărții, anarhia totală se instaurează. Așa cum enunță versetul final: "În zilele acelea nu era rege în Israel şi fiecare făcea ce i se părea că este cu dreptate." (21:25). (Răspunsul rabinilor la întrebarea "ce nevoie are Israelul de un rege, dacă are unul în Ceruri?" Ergo: declinul moral și instabilitatea.) Acest lucru îi lasă pe israeliți pregătiți pentru stabilitatea unei monarhii care va sosi în curând în prima carte a lui Samuel.

Othniel, Ehud și Deborah

Sunt șase judecători importanți în acest ciclu principal al cărții, completat pe alocuri de câteva povești mai scurte despre judecători mai puțin importanți. Fiecare judecător major provine dintr-o regiune diferită a Israelului și luptă cu un alt dușman.

Othniel Ben Kenaz (3:9-11), primul judecător, luptă și înfrânge regele din Aram. Sub conducerea lui Othniel, Israelul are parte de 40 de ani de pace, până la moartea acestuia. Este singurul judecător menționat care are legătură cu tribul lui Iudah.

Ehud ben Gera (3:11-29), din tribul lui Beniamin, urmează la scurt timp după Othniel. Acesta este chemat de Dumnezeu să pună capăt unei opresiuni de 18 ani a regelui moabit Eglon. Într-o poveste faimoasă, Ehud ajunge prin vicleșug în camera obezului Eglon, spunând că are un mesaj secret pentru rege. Atunci când îi este permis să se apropie, Ehud spune: "am către tine un cuvânt al lui Dumnezeu" (3:20). Apoi îl ucide pe rege cu ajutorul sabiei. După victoria subsecventă a lui Ehud împotriva armatei moabite, israeliții se bucură de 80 de ani de pace.

Capitolele 4 și 5 ne-o prezintă pe Deborah, profetesă din tribul lui Ephraim, precum și pe Barak, liderul armatei acesteia. Povestea lui Deborah este remarcabilă, deoarece aceasta este singura femeie conducător din întreaga biblie iudaică, Tanakh. Povestea ei are două forme diferite, una în proză în capitolul 4, și apoi o redare poetică în capitolul 5. În ambele prezentări israeliții merg la război, conduși de către Barak împotriva lui Iabin din Hazor. Însă înfrângerea finală a lui Sisera, comandantul armatei lui Iabin, vine datorită unui alt personaj feminin cu un caracter puternic, Yael.

Gideon, Iefthah și Samson

În capitolele 6-8, Dumnezeu îl cheamă pe Gideon, din tribul lui Menașe, pentru a-i elibera pe israeliți de sub opresiunea aspră a madianiților și amaleciților. Gideon manifestă o puternică împotrivire la a urma apelul, foarte asemănătoare cu cea a lui Moise: "Atunci Ghedeon a zis: "Doamne, cum să izbăvesc eu pe Israel? Iată neamul meu este cel mai sărac din seminţia lui Manase, iar eu sunt cel mai mic în casa tatălui meu" (6:15). Umilința este o trăsătură deseori întâlnită la cei mai importanți lideri ai Israelului și îi asigură locul lui Gideon între mântuitorii israeliți. Victoriile acestuia în luptă oferă Israelului o perioadă de 40 de ani de pace.

Următorul judecător, Iefthah (11-12:7), are o proveniență și mai umilă, fiind fiul unei prostituate. Acesta eliberează triburile estice, Menașe și Gad, de sub opresiunea ammoniților. Cu toate că "domnește" numai șase ani, cele mai remarcabile povești provin din perioada stăpânirii sale.

Înaintea bătăliei împotriva ammoniților, Iefthah face un jurământ: "De vei da pe Amoniţi în mâinile mele, când mă voi întoarce biruitor de la Amoniţi, oricine va ieşi din porţile casei mele în întâmpinarea mea va fi afierosit Domnului şi-l voi aduce ardere de tot" (11:30-31). Din nefericire, este tocmai fiica sa cea care îl întâmpină prima și astfel israeliții săvârșesc un act de sacrificiu uman fără precedent. Un semn al decăderii acestora, evident. Sau poate o aluzie la originile păcătoase ale lui Iefthah.

Ultimul judecător important este reprezentat de figura herculeană a lui Samson (13-16), din tribul lui Dan. Precum Samuel, a cărui poveste urmează după Cartea Judecătorilor, Samson era un nazir (nazireu), dedicat din naștere slujirii lui Dumnezeu. O parte a acestui legământ însemna că "nu se va atinge briciul de capul lui" (13:5), o particularitate care sfârșește prin a-i conferi puterea sa supraomenească.

Samson merge să-și izbăvească poporul din mâinile filistenilor. În cele din urmă, o femeie pe nume Delilah îi află secretul puterii și-l dezvăluie filistenilor. O dată cu raderea părului său, care încalcă legământul din naștere, Dumnezeu (adevărata sursă a puterii sale) îl abandonează. Dar moartea lui Samson devine moștenirea acestuia. Ținut captiv de către filisteni, Samson este legat de doi piloni ai templului. Cu o ultimă rugă adresată lui Dumnezeu, acesta deplasează pilonii și determină prăbușirea templului, ucigându-i pe toți cei aflați înăuntru: "Şi cei pe care i-a ucis Samson la moartea sa au fost mai mulţi decât toţi cei pe care-i ucisese în viaţa sa... Şi a fost el judecător în Israel douăzeci de ani" (16:30-31).

Femeile în Judecători

Cartea Judecătorilor conține unele dintre cele mai energice femei din Biblia Iudaică. Mulți cercetători biblici văd o paralelă între decăderea generală din Israel și tratarea femeilor pe măsură ce Cartea Judecătorilor avansează. La începutul cărții le găsim pe Deborah și Yael (capitolele 4-5), care sunt amândouă puternice și curajoase. Însă acestea sunt urmate de către poveștile fiicei lui Iefthah, care se lasă sacrificată (11:35); Delilah, care îl seduce și îl trădează pe Samson (16:4-22); și de cea mai tulburătoare poveste dintre toate: concubina fără nume din capitolul 19.

După ce suferă din cauza stăpânului ei, această femeie anonimă este ucisă și apoi tăiată în 12 bucăți, fiecare dintre acestea fiind trimisă la triburile israelite pe post de mesaj (19:29). Atunci când cartea ajunge în acest punct de groază, devine limpede că decăderea israeliților nu poate să fie mai jos de atât. A sosit vremea stabilirii unei monarhii. Acesta fiind de fapt și leit-motivul întregii cărți: explicarea nevoii unui împărat teluric în Israel.

 *** Pentru cuprins consultați următoarea pagină.

VA URMA