Don Isaac Abravanel, un om de stat important în Portugalia și ulterior în Spania, filosof evreu și exeget biblic, s-a născut la Lisabona în anul 1437 și a murit la Veneția în 1508. Abravanel a obiectat la tentativa unor gânditori precum Maimonides de a alcătui liste cu principii de credință. Acești gânditori, a susținut acesta, au considerat Torah drept o știință acționând cu anumite axiome sau principii, din care toate celelalte pot fi deduse, având în vedere faptul că Torah oferită de Dumnezeu este completă în sine cu fiecare detaliu al preceptelor sale. Mai mult decât orice alt exeget biblic evreu, Abravanel a fost influențat în comentariile sale asupra Bibliei de către propriul trecut și de experiențele sale personale.
De exemplu, deziluzionat de regimul opresiv din Spania și impresionat plăcut, prin comparație, de relativ libera atmosferă din Veneția dogilor, acesta interpretează afirmația biblică despre rege (Deuteronomul 17:14-20) nu ca o pledoarie în favoarea monarhiei ca un sistem ideal, ci drept o concesie față de slăbiciunile umane. Fragmentul referitor la numirea regelui nu înseamnă, susține acesta, urmând unei păreri talmudice, faptul că israeliții erau obligați să aibă un rege; numai dacă aceștia își doreau să aibă un rege, atunci puterile acestuia trebuiau să fie îngrădite prin reglementările expuse în fragmentul respectiv.
Din același motiv anti-autoritar, Abravanel comentează faptul că fiii lui Iacov, Moise și David erau inițial doar niște simpli pastori, o ocupație care le-a oferit oportunitatea obținerii unui trai cinstit, departe de distracțiile vieții urbane.
Abravanel pretinde că a descoperit motivul pentru care există o interdicție împotriva fierberii "iedului în laptele mamei lui" (Exodul 23:19; Exodul 34:26; Deuteronomul 14:21). Acesta consideră această interdicție ca fiind un protest împotriva practicilor idolatre și remarcă faptul că acesta este obiceiul în Spania și în Anglia "până în această zi" pentru pastori, atunci când se întâlnesc, să mănânce carnea unei capre fiartă în laptele caprei, o astfel de mâncare fiind o delicatesă. Ca o precauție în plus, Torah interzice gătirea oricărui tip de carne laolaltă cu laptele.
Într-o manieră rațională, Abravanel subliniază ideea că nu orice profeție a proorocilor biblici s-a îndeplinit și trage concluzia că respectiva profeție nu trebuie înțeleasă în mod exclusiv ca fiind o prevestire precisă a unor evenimente viitoare, ci mai degrabă prin natura unui mesaj divin adresat contemporanilor respectivului profet. Mai surprinzătoare este afirmația acestuia că, pe alocuri, stilul literar al profeților Ieremia și Ezekiel ar putea fi mai puțin perfect, fără ca acest lucru să afecteze aserțiunea acestora de a fi adevărați profeți ai Domnului; astfel, acesta respinge practic noțiunea inspirației divine cuvânt cu cuvânt.
*** Pentru cuprins consultați următoarea pagină.
VA URMA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu