Poluare, sărăcie, mizerie, foamete, secetă, schimbarea climei...Acestea sunt realitățile cotidiene. Un miliard de oameni trăiesc în sărăcie, fără electricitate sau apă curentă.
Nu cred că omul va reuși să oprească la timp poluarea planetei. Nu cred că omenirea va reuși să se salveze. Oamenii vor merge pe acest drum al lăcomiei și al distrugerii, până va fi prea târziu. De aici există doar două drumuri: unul care duce către o dictatură globală și celălalt care duce către o pseudo-salvare. Al doilea drum ar însemna renunțarea la capitalism și la beneficiile tehnologiei moderne: întoarcerea la viața simplă de dinaintea electricității și a poluării.
Dar până să ajungă la această cotitură oamenii vor înfrunta vremuri grele. Prima "
plagă" pe care va trebui s-o înfrunte omenirea va fi lipsa apei potabile, pe măsură ce consumul va continua să crească, nedând posibilitatea refacerii resurselor subterane. Vor urma apoi refugiații "climatici", mai întâi din zonele ce vor fi afectate de creșterea nivelului mărilor și oceanelor și apoi din zonele ce se vor deșertifica. De aici vor izbucni și conflicte legate de imigrație. Apoi aerul va deveni tot mai greu de respirat, odată cu distrugerea
pădurilor și a
Marii Bariere de Corali și a creșterii
nivelului de CO2 din atmosferă. Dar și aici oamenii vor găsi soluții, incluzând chiar construirea unor cupole deasupra orașelor.
Dar cea mai gravă problemă va deveni lipsa resurselor, odată cu secătuirea depozitelor minerale și a
combustibililor fosili. De aici va apărea și posibilitatea declanșării unor războaie pentru aceste resurse.
Pe scurt, prevăd un viitor sumbru omenirii. Iar salvarea nu va veni de la noile generații, prea puțin interesate de mediul înconjurător și de supra-populare. Capitalismul și consumul fără măsură vor aduce sfârșitul civilizației umane, așa cum o știm.
Și nu, nu se mai poate face nimic...