Poveștile profetului Eliyahu (Ilie) și a protejatului său Elișa (Elisei) se găsesc către sfârșitul I Regi și la începutul II Regi (I Regi 17; II Regi 13). Activitatea lui Eliyahu se desfășoară în perioada domniei lui Ahab (c.871-854 Î.Hr.) și a celor doi fii ai săi. Elișa a preluat apoi misiunea de la acesta și a profeţit cu privire la căderea dinastiei Omride și a ascensiunii lui Iehu (c.842 Î.Hr.).
Profet evaziv
Luând în considerarea bogăția tradiției care însoțește acum figura lui Eliyahu în tradiția ebraică, acesta ocupă un text relativ restrâns în Biblie. Avem puține detalii personale. Este prezentat ca fiind din Tișbi, din Gilead, o regiune la est de Iordan. Nu este nici membru al curții regale, nici profet al sanctuarelor și și-a câștigat reputația pentru ambiguitate, mișcându-se așa cum îl direcționează spiritul lui YHWH. Este caracterizat drept un bărbat păros purtând o cingătoare de piele la mijloc (II Regi 1:8).
Tema centrală a poveștii lui Eliyahu este reprezentată de conflictul său cu monarhul regatului nordic, Ahab, și a soției feniciene acestuia, adoratoare a lui Baal, Izebel. Încurajarea de către Ahab a religiei soției sale (ridicarea unui templu și a unui altar pentru Baal în capitala Samaria și facerea unui stâlp Aşerah – stâlp asemănător unui copac, simbolizând o zeiță a fertilității) este lucrul care îl aduc în dezacord cu YHWH și profetul Său, Eliyahu.
Seceta și un miracol
Profetul intră pe scenă anunțându-i lui Ahab o secetă. YHWH îl instruiește pe Eliyahu să se ascundă în oaza Kerit, pe partea estică a Iordanului, lângă Ierihon. Acolo este hrănit de corbi. Eliyahu este apoi trimis în nord la Zarfet, în Fenicia, unde o văduvă are grijă de el. Auzind că acesta cere pâine și apă, femeia protestează și spune că are numai atâta făină și ulei pentru a găti o ultimă masă pentru ea și fiul ei înainte de a muri. Asigurarea lui Eliyahu că uleiul și făina vor ține până la sfârșitul secetei se îndeplinește.
Cu toate acestea, după moartea fiului ei, femeia îl acuză pe “omul lui Dumnezeu”, Eliyahu. Așezându-l pe băiat pe pat, Eliyahu îl roagă pe YHWH să întoarcă răul adus asupra văduvei. După ce suflă de trei ori asupra trupului copilului, YHWH îl ascultă și copilul revine la viață. În fața acestui miracol, femeia declară: "Acum cunosc şi eu că tu eşti omul lui Dumnezeu şi cu adevărat cuvântul lui Dumnezeu este în gura ta" (I Regi 17:24).
Demonstraţia culminantă: Cine este Dumnezeu?
În al treilea an de secetă, Eliyahu îi cere lui Ahab să adune poporul pe Muntele Carmel, alături de 450 de profeți ai lui Baal și 400 de profeți ai lui Așerah “care mănâncă la masa lui Izebel” (de fapt, profeții lui Așerah nu participă mai departe la poveste, sugerând că aceștia reprezintă o adăugire ulterioară). Eliyahu organizează o întrecere în fața poporului pentru a răspunde la întrebarea “cine este Dumnezeu?”
Ambele tabere primesc câte un viţel. Se pregătesc de sacrificiu, așază lemne pe altare, dar nu aprind focurile. Ambele tabere se roagă zeilor lor – trimiterea focului pentru mistuirea sacrificiului va servi pentru a arăta cine este adevăratul Dumnezeu. Profeții lui Baal, având sacrificiul pregătit, se roagă în van zeului lor. Elizahu îi batjocoreşte, iar pe măsură ce seara se apropie sacrificiul acestora rămâne neatins de foc.
În mod simbolic, Eliyahu își construiește altarul din 12 pietre semnificând cele 12 triburi. Înconjoară altarul cu un șanț, așază sacrificiul pe lemne și toarnă apă pe acesta până când chiar și șanțul este plin. Îl cheamă apoi pe YHWH să dea de știre poporului că El este Dumnezeul lui Israel, iar Eliyahu este profetul Său. Focul nu mistuie numai sacrificiul îmbibat de apă, ci și lemnul, piatra și apa din șanț. În fața acestei demonstrații, poporul declară că YHWH este Dumnezeu, iar Eliyahu îi măcelărește pe profeții învinși.
O voce slabă, liniştită şi mantia trece mai departe
Sosește ploaia, dar succesul lui Eliyahu îl pune în pericol din cauza lui Jezebel. Acesta fuge în pustiu unde își dorește moartea. Din nou este menţinut în mod miraculos în viață, primind mâncare și băutură. Călătorește 40 de zile și 40 de nopți la muntele Horeb (Sinai) unde, într-o peșteră, își strigă disperarea către YHWH.
Aici îl întâlnește Eliyahu pe YHWH care-I vorbeşte cu “kol demamah dakah” (tradus de obicei ca “o voce slabă, liniştită" – traducere care lipseşte din bibliile româneşti). Semnificația acestui lucru este disputată, dar o posibilitate este că această întâlnire este menită să-i sublinieze lui Eliyahu că zarva și drama fanatismului nu sunt poate cele mai bune căi de a împlini voia Domnului.
Eliyahu își reiterează disperarea (sugerând poate că nu a înțeles mesajul lui Dumnezeu) și este trimis mai departe cu trei sarcini, toate referindu-se la un viitor din care el nu va face parte; îl va unge rege pe Hazael în Aram, Iehu urma să fie rege în Israel și Elișa profet în locul său.
Via lui Naboth: un caz de crimă
A doua confruntare a lui Eliyahu cu Ahab se referă la via lui Naboth și aduce aminte de istoria lui David și Bathșeba. Via lui Naboth se află în apropierea palatului lui Ahab, iar regele o dorește pentru a face o grădină de legume. În schimb, oferă o vie mai bună sau bani. Naboth refuză să renunţe la moştenirea sa. Ahab se supără foarte tare, astfel că Izebel pune la cale un plan pentru obținerea viei pentru soțul ei. Aceasta are doi martori, care declară mincinos că Naboth l-a blestemat pe Dumnezeu. Acesta este omorât cu pietre și Ahab intră în posesia viei.
Eliyahu este trimis de YHWH să-l confrunte pe Ahab și să-i profețească sfârșitul: "în locul unde au lins câinii sângele lui Nabot, acolo vor linge câinii şi sângele tău". Neamul acestuia se va sfârși. Izebel va deveni și ea hrană pentru câini. Reacția lui Ahab este pocăirea imediată, lucru pentru care obţine o suspendare a pedepsei – răul va fi amânat pentru vremea fiului său.
Ieșirea dramatică a lui Eliyahu: Furtuna
Episodul final al carierei lui Eliyahu include o imagine puternică a profetului, care urcă la cer într-o furtună, aparent într-un car de foc. Înainte ca Eliyahu să plece, Elișa, care refuzase să plece de lângă el, îi cere o porție dublă din duhul său. Eliyahu îi promite că așa va fi, dacă Elișa îl va vedea în timp ce este ridicat la cer. Elișa îl urmărește până ce dispare, iar apoi își rupe hainele în două și ia mantia lui Eliyahu.
Elișa
Activitățile lui Elișa îl caracterizează ca fiind un om sfânt și un făcător de minuni. Apa „rea” este purificată cu sare, iar mâncarea otrăvită este făcută bună prin adăugarea de făină, un topor pierdut în Iordan este făcut să plutească, un copil mort este înviat şi o sută de oameni sunt hrăniţi cu douăzeci de pâini de ovăz.
O văduvă săracă, disperată din cauza creditorilor, și care nu voia să-și vândă fiii în sclavie are numai un singur vas cu puțin ulei în el. Urmând sfaturile lui Elișa, aceasta toarnă uleiul din vas și umple fiecare vas pe care-l avea putând să-și plătească datoriile. O imagine mai puțin plăcută a lui Elișa este creată de povestea în care niște copii îl numesc pleșuv – în mânia sa cheamă o ursoaică pentru a-i devora.
Elișa duce la bun sfârșit ambele sarcini neîndeplinite pe care le primise Eliyahu pe Horeb. Călătorește la Damasc, pentru a-i spune lui Hazael că regele din Aram va muri și că el, Hazael, va deveni regele Aramului și va aduce nenorocirea asupra Israelului. Elișa îsi trimite sluga să-l ungă rege al Israelului pe Iehu, declanșând un lanț de ucideri prin care profețiile lui Eliyahu legate de sfârșitul dinastiei Omride sunt împlinite.
Iehoram din Israel și Ahaziah din Iudah merg să lupte cu Iehu, dar Iehu îl lovește pe Iehoram cu o săgeată și îl doboară unde era via lui Naboth. Pune ca Izebel să fie aruncată de la fereastră iar aceasta este călcată în picioare de cai și mâncată de câini. Apoi ucide fiii rămași ai lui Ahab, profeții, slujitorii și preoții lui Baal.
Paralele: Eliyahu și Elișa
Relația dintre poveștile lui Eliyahu și Elișa este destul de complexă. Există duplicări evidente în unele povești miraculoase, deși minunile „mici” sunt săvârșite de Elișa. Tema confruntării cu monarhia este prezentă în ambele, dar este mai întâlnită în cazul lui Eliyahu. Povestea lui Eliyahu este dominată și de lupta sa împotriva adoratorilor lui Baal, lucru despre care nu este cazul atunci când vorbim despre Elișa.
Aluzii la Moise și Ioșua
Relația dintre Eliyahu și Elișa trebuie văzută și în contextul aluziilor clare la persoana lui Moise și la rătăcirile în pustiu. Eliyahu este menținut miraculos în viață cu pâine și apă, la fel cum au fost israeliții. Precum Moise, Eliyahu îl întâlnește pe Dumnezeu pe Horeb.
Înainte de a fi ridicat la cer, Eliyahu trece Iordanul, despărțindu-l prin lovirea cu mantia sa. Pe drumul de întoarcere peste Iordan, Elișa face același lucru - într-o oglindire a faptelor lui Ioșua bin Nun. Ioșua fusese numit de Moise drept succesor și trebuie să ducă la bun sfârșit sarcina de a conduce triburile în Canaan – la fel cum Elișa trebuie să ducă la împlinire sarcinile care i-au fost aduse lui Eliyahu.
Eliyahu profetul
Eliyahu Tișviteanul, din regiunea Gilead, a fost unul dintre cei doi oameni din Scripturile Ebraice care nu a murit, ci a fost luat la cer; celălalt a fost Enoh (Geneza 5:24).
Sub regele Ahab
Eliyahu a profețit în timpul domniei regelui Ahab al Israelului. Și-a săvârșit primele miracole în orașul Zarefath, lângă Sidon, în casa unei văduve sărace, unde a transformat o mână de făină și puțin ulei într-o provizie nesfârșită și apoi a readus la viață copilul mort al văduvei.
Izebel, soția regelui Ahab, era o prințesă feniciană, fiica lui Ethbaal, regele Sidonului. Aceasta a exercitat o puternică influență asupra regelui, care i-a acordat autoritate administrativă nelimitată. Ea a introdus în Israel cultul păgân al zeului fenician Baal, o acțiune căreia i s-a opus din răsputeri profetul Eliyahu. Ahab nu numai că a tolerat cultul străin introdus de soția sa, dar a și cooperat cu aceasta la construirea unui templu pentru Baal în Samaria și la ridicarea unui stâlp sacru pentru Aşerah.
Eliyahu i-a spus regelui că Dumnezeu va opri ploaia pentru a-l pedepsi și apoi a plecat din țară. A urmat o secetă severă în Samaria, care a durat trei ani. În al treilea an de foamete, regele Ahab a vorbit cu Obadiah, guvernatorul palatului regal, și a spus că amândoi trebuie să călătorească prin țară – regele într-o direcție, iar guvernatorul în alta – în căutarea de locuri unde crește suficientă iarbă pentru a hrăni caii și catârii.
Obadiah era un om cu frică de Dumnezeu, care și-a riscat viața pentru a proteja o sută de profeți de persecuțiile ucigașe ale lui Izebel, ascunzându-i într-o peșteră. Acesta l-a întâlnit pe Eliyahu pe drum și i s-a spus de către profet să-l anunțe pe rege că s-a întors în Israel. Obadiah, deși se temea că Ahab îl va ucide pentru aducerea de vești despre Eliyahu, l-a informat pe rege că profetul a revenit în regat. Ahab a mers să-l întâlnească pe Eliyahu. Când l-a văzut, l-a acuzat pe profet că aduce nenorociri peste Israel.
Eliyahu a replicat că Ahab și tatăl său, Omri, sunt cei care aduc nenorociri peste Israel, deoarece l-au uitat pe adevăratul Dumnezeu și i-au venerat pe idolii lui Baal. Eliyahu a cerut o întâlnire cu profeții lui Baal, care se aflau sub protecția reginei Izebel și care mâncau la masa acesteia. Eliyahu s-a confruntat cu 450 de preoți ai lui Baal pe Muntele Carmel și i-a provocat să demonstreze cine era adevăratul Dumnezeu, YHWH sau Baal, prin coborârea de foc din cer care să mistuie sacrificiul.
Preoții lui Baal s-au rugat ore în șir fără rezultat, în vreme ce Eliyahu îi batjocorea. Apoi a fost rândul lui Eliyahu să se roage. Focul a coborât pe altar și a mistuit sacrificiul. Eliyahu a cerut poporului să-i prindă pe preoții lui Baal și să-i ucidă.
Seceta, care a durat trei ani, s-a sfârșit cu o furtună mare. Ahab s-a întors în capitală în carul său printr-o ploaie grea, în timp ce profetul Eliyahu a alergat în fața regelui tocmai pâna la Izreel. Ahab i-a spus lui Izebel că Eliyahu i-a ucis profeții, iar regina a fost furioasă și a trimis un mesager la Eliyahu, amenințând că-l va ucide.
Povestea lui Naboth
Profetul a fugit în deșertul din sud. Acolo, l-a găsit pe Elișa fiul lui Șafat, care ara cu boii când Eliyahu i-a aruncat mantia sa, simbolizând astfel că l-a ales drept discipol. Elișa a ucis doi boi, a folosit plugul pentru foc, a dat carnea poporului său, și a plecat să-l urmeze pe Eliyahu.
Ahab era gelos pe via vecinului său, Naboth Izreeliteanul. Intenția regelui era de a folosi acel pământ, care se afla lângă palat, pentru a face o grădină de verdeţuri. I-a oferit lui Naboth o sumă de bani pentru vie sau un teren echivalent, dar Naboth a refuzat să renunțe la moștenirea sa și regele s-a întors la palat deprimat și mânios.
Soția regelui, Izebel, l-a întrebat de ce este atât de deprimat și de ce refuză să mănânce. Regele a răspuns că Naboth nu vrea să-i vândă pământul. Izebel i-a spus să fie vesel și să lase chestiunea în mâinile ei. Izebel a aranjat ca Naboth să fie acuzat pe nedret de insultarea lui Dumnezeu şi a regelui, iar astfel acesta a fost judecat pentru blasfemie și executat. Ahab a intrat apoi în posesia proprietății.
Profetul Eliyahu a mers la via lui Naboth, l-a confruntat pe rege și l-a acuzat de uciderea bărbatului și de luarea proprietății acestuia. Profetul i-a spus regelui că Dumnezeu îl va pedepsi pentru faptele sale rele; că îi vor linge sângele câinii în același loc unde i-au lins câinii sângele lui Naboth; că familia sa va cunoaște același sfârșit rău ca regele Ieroboam și regele Baașa; și că trupul soției sale, Izebel, va fi devorat de câini.
După ce Eliyahu a terminat de vorbit, Ahab și-a sfâșiat hainele, și le-a scos și s-a îmbrăcat cu sac. A ținut post, a dormit în sac și a umblat trist. Comportamentul umil al regelui l-a domolit pe Dumnezeu şi acesta a amânat dezastrul profețit până la domnia fiului lui Ahab, după moartea lui Ahab. Ahab a murit luptând împotriva arameilor, iar fiul său Ahaziah a urmat la tron.
Eliyahu este protejat de Dumnezeu
La scurtă vreme după asta, noul rege s-a rănit grav dupa ce a căzut de la o fereastră aflată la un etaj superior al palatului său. Ahaziah a trimis mesageri în orașul filistean Ekron să-l întrebe pe Baal-zebub, zeul acelui oraș, dacă se va înzdrăveni. Eliyahu l-a condamnat pentru această faptă și i-a profețit că va muri. Regele a aflat că Eliyahu a profețit că va muri și a trimis 50 de soldați să-l ridice pe profet, dar trupele au fost ucise de un foc din cer.
Același lucru s-a întâmplat pentru o a doua companie de soldați. A fost trimisă o a treia companie, care, de data asta, a reușit să-l aducă pe Eliyahu la palat. Eliyahu, ajuns în fața regelui, și-a repetat profeția. Regele a murit la scurt timp. Eliyahu știa că propriul sfârșit îi este aproape.
Alături de discipolul său Elișa, care a refuzat să-l părăsească, a mers la râul Iordan, a despărțit apele lovindu-le cu mantia și a traversat pe pământ uscat. Eliyahu l-a întrebat pe Elișa: "Cere ce să-ţi fac, înainte de a fi luat de la tine?" Elișa a răspuns: "Duhul care este în tine să fie îndoit în mine!" (II Regi 2:9). În timp ce vorbeau, un car tras de cai de foc a apărut și l-a luat pe Eliyahu într-un vârtej de vânt la cer.
