2.1.19 Iosif

Povestea lui Iosif

Faimosul interpret de vise biblic

Povestea lui Iosif se găseşte în Cartea Genezei, începând cu capitolul 37 până la capitolul 50. Epopeea lui Iosif este atât expansivă cât şi esenţială pentru naraţiunea per ansamblu a coborârii israeliţilor în Egipt. Evoluţia acestuia, de la păstorul care interpretează visuri, la dregătorul egiptean este una dintre cele mai stratificate şi elaborate poveşti din Torah.

Viaţa de familie

Viaţa lui Iosif este constituită dintr-o serie de urcuşuri şi coborâşuri, atât la propriu cât şi la figurat. În casa tatălui său, Iosif este fiul preferat: "Şi iubea Israel (un alt nume pentru Iacov) pe Iosif mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentru că el era copilul bătrâneţilor lui, şi-i făcuse haină lungă şi aleasă" (Geneza 37:3). Cel mai probabil Iosif deţine acest statut deoarece este şi cel mai mare fiu al soţiei preferate a lui Iacov, Rahel (decedată). Pentru a-şi demonstra alegerea, Iacov îi dăruieşte lui Iosif faimosul "ketoneth passim" (כְּתֹנֶת פַּסִּים‎), termen tradus atât ca o haină cu mâneci lungi, cât şi ca o tunică fină de lână. (Comentatorii extrapolează, susţinând că aceasta avea dungi de culori diferite.) Acest tratament preferenţial din partea tatălui lor stârneşte multă gelozie din partea celor zece fraţi mai mari ai lui Iosif.

Ca adolescent, Iosif face prea puţin pentru a se da bine pe lângă fraţii săi. Pentru a intra şi mai mult în graţiile tatălui său, acesta îl informează fără menajamente despre toate activităţile fraţilor săi mai mari în timp ce se ocupau de turme (37:2). De asemenea, Iosif spune familiei despre două vise pe care le-a avut, în primul 11 spice de grâu i se închinau, iar în al doilea soarele, luna şi 11 stele i se închinau şi acestea. În fiecare caz, Iosif interpretează visul ca însemnând că într-o zi va conduce familia (37:5-11).

În cele din urmă fraţii acţionează conform emoţiilor lor. Văzându-l pe "visător" apropiindu-se de un loc de păşunat, aceştia îl iau prin surprindere şi îl aruncă într-o groapă adâncă. Ulterior, fraţii îl vând unor madianiţi, care la rândul lor îl vând unei caravane işmaelite care se îndrepta către Egipt, continuând astfel "coborârea" lui Iosif. Apoi fraţii rup în bucăţi haina specială a lui Iosif, o înmoaie în sânge de capră, şi i-o prezintă lui Iacov drept dovadă a morţii fiului său.

Iosif în Egipt

Perioada petrecută de Iosif în Egipt este chiar şi mai tumultuoasă decât viaţa sa din Canaan. Negustorii işmaeliți îl vând sclav lui Potifar, un comerciant egiptean bogat. Lui Iosif îi merge foarte bine alături de Potifar, dar avansarea sa în cadrul casei lui Potifar atrage atenţia soţiei lui Potifar, care încearcă în repetate rânduri să-l seducă. Atunci când tentativele acesteia eşuează, îl acuză pe Iosif de viol, lucru care-l duce pe acesta la închisoare.

Cu toate că se află în cel mai greu moment al vieţii sale, Dumnezeu este alături de Iosif (39:21). Colegii săi de suferinţă, fostul valet al faraonului precum şi brutarul acestuia, au amândoi vise simbolice, iar talentul lui Iosif de a interpreta visele este folosit cu această ocazie. Acesta prezice că valetul va fi exonerat în trei zile şi repus în slujba faraonului, iar brutarul va fi condamnat la moarte şi executat. Interpretările lui Iosif se adeveresc.

Iosif îl roagă pe valet să-şi aducă aminte de el după ce se va întoarce în slujba faraonului, dar valetul nu-şi îndeplineşte promisiunea decât după ce faraonul însuşi are câteva visuri ciudate doi ani mai târziu. Aceste visuri se dovedesc a fi cotitura esenţială a lui Iosif spre noroc. Iosif este adus în faţa curţii pentru a interpreta două visuri faimoase ale faraonului: unul în care şapte vaci bolnăvicioase mănâncă şapte vaci sănătoase, şi un vis paralel în care şapte spice de grâu bolnave mănâncă şapte spice bogate de grâu.

Iosif îi spune faraonului: "Iată, vin şapte ani de belşug mare în tot pământul Egiptului. După ei vor veni şapte ani de foamete şi se va uita tot belşugul acela în pământul Egiptului şi foametea va secătui toată ţara." (41:29-30). Cu această informaţie la îndemână, faraonul pregăteşte Egiptul pentru foamete. Iosif, la vârsta de 30 de ani, este numit adjunctul faraonului.

Reunirea și moartea

Foametea prezisă de Iosif îi aduce în cele din urmă pe fiii lui Iacov în Egipt. Fără vreo altă opțiune şi auzind despre grâne în exces în țara vecină, fiii lui Iacov efectuează o serie de călătorii în Egipt. După reîntâlnirea cu fraţii săi la 20 de ani după ce aceştia îl vânduseră în sclavie, Iosif îşi ascunde identitatea şi îşi testează familia, închizându-l pe fratele său Simeon până când restul fraţilor săi se vor întoarce cu Beniamin (42:33-34).

Iacov este şovăielnic în a-l trimite pe Beniamin, ultimul său copil cu Rahel, dar acceptă în cele din urmă. Numai după ce îl vede pe Beniamin se dezvăluie Iosif fraţilor săi, le acordă iertarea şi îşi aduce întreaga familie în Egipt.

Iosif moare în Egipt la vârsta de 110 ani. Înainte de a muri, Iosif îi face pe copiii săi să-i promită că, atunci când israeliţii vor pleca în cele din urmă din Egipt, vor lua rămăşiţele sale cu ei. În povestea din Exodul (13:19), Moise face asta, purtând rămăşiţele lui Iosif pe drumul spre Israel.

Iosif cel virtuos?

Comentariile iudaice, atât tradiţionale cât şi moderne, îl consideră în general pe Iosif un personaj complex care era până la urmă o persoană virtuoasă. Deşi unii comentatori precum Seforno admit imaturitatea acţiunilor acestuia cu privire la purtarea faţă de fraţii săi la tinereţe, totuşi Iosif este considerat ca un personaj admirabil pentru faptul că şi-a menţinut identitatea israelită în pofida celor 20 de ani de separare de familia sa. Tradiţia se referă la Iosif ca la un tzadik (persoană virtuoasă), iar o serie de comentatori arată faptul că Iosif şi-a numit copiii cu nume ebraice ca fiind un prim exemplu al dedicării sale.

Chiar cu privire la acţiunile ceva mai îndoielnice ale lui Iosif, precum faptul că nu şi-a contactat familia după ce a devenit vicerege în Egipt, sau testarea fraţilor săi prin acuzaţia că sunt spioni, comentatorii revin la loialitatea lui Iosif faţă de mesajele visurilor sale. Atât Rashi cât şi Nahmanides validează acţiunile lui Iosif prin afirmarea faptului că acesta ştia importanţa îndeplinirii acelor profeţii. Pentru aceşti comentatori, scopurile îndeplinirii voinţei lui Dumnezeu justifică mijloacele folosite de Iosif.

*** Pentru cuprins consultați următoarea pagină.

VA URMA

2.1.11.1 Fiicele lui Lot

Cum vieţile a două fete sunt complicate de acţiunile tatălui lor

Atunci când bărbaţii din Sodoma solicită să întreţină raporturi sexuale cu doi mesageri ai lui Dumnezeu, Lot, care le oferise găzduire mesagerilor, le oferă acestora pe cele două fiice ale sale în schimb. Fiicele acestuia locuiau cu părinţii şi nu avuseseră relaţii sexuale cu vreun bărbat (19:8), deşi aparent erau promise în căsătorie (19:24).

Oferta lui Lot indică faptul că, cel puţin din perspectiva bărbaţilor care au produs textul, un tată ar putea să considere mai puţin ruşinos să le permită fiicelor sale să devină obiectele unor relaţii sexuale forţate decât să permită ca oaspeţii săi bărbaţi să fie supuşi la asta (comparaţi cu Judecătorii 19:24). Totuşi, fiicele lui Lot sunt scutite de această soartă şi scapă împreună cu tatăl lor înainte ca Sodoma să fie distrusă.

Fiicele lui Lot trăiesc cu tatăl lor într-o peşteră după distrugerea Sodomei, Gomorei şi a altor oraşe din regiune. Temându-se că nu mai sunt bărbaţi disponibili pentru a le oferi copii, acestea îl fac pe Lot să bea vin două seri la rând şi, în timp ce acesta este beat, au relaţii sexuale cu el. În acest fel, cele două fete rămân însărcinate şi nasc fii, dintre care unul devine strămoşul moabiţilor, iar celălalt devine strămoşul amoniţilor; ambele popoare devenind apoi inamicii israeliţilor.

Povestea poate fi parţial o tentativă de a defăima inamicii israeliţilor prin asocierea originii acestora cu practici sexuale dubioase. În acelaşi timp, măsurile disperate întreprinse de fiicele lui Lot indică probabil faptul că, pentru multe femei dar şi bărbaţi din lumea antică, procrearea reprezenta calea prin care bunăstarea viitoare a unei persoane putea fi asigurată. Astfel, aparenta acţiune radicală a fiicelor lui Lot poate fi interpretată ca o iniţiativă de a-şi asigura supravieţuirea (comparaţi cu Geneza 38).

*** Pentru cuprins consultați următoarea pagină.

VA URMA