O iarnă eternă

Nu îmi aduc aminte exact când am început să urăsc primăvara, dar în 2007 o uram deja. Știu motivele nașterii acestui sentiment, dar nu pot să trec peste ele. Nu a fost însă mereu așa. Cu mulți ani în urmă, primăvara și vara erau anotimpurile mele preferate. Soarele era prietenul meu, chiar dacă momentele de regăsire nu erau atât de dese pe cât mi le-aș fi dorit. Apoi, o umbră sumbră s-a insinuat încet, dar sigur, în conștiința mea, iar himera unei ierni eterne a început să-mi bântuie gândurile.

Ultimele două zile mi le-am petrecut căutând case de vânzare în Norvegia și Franța, cele două țări în care aș fi vrut să mă nasc. Am găsit ce căutam, dar nu cred că am curajul necesar pentru a emigra. Îmi place țara asta, dar mă simt ca un străin în ea; nu simt ca și cum i-aș aparține. Oamenii care o locuiesc îmi repugnă; dorințele și idealurile lor nu sunt și ale mele. Nu vreau să îmi petrec verile la mare, prăjindu-mă la soare cu burta plină de bere și mici, totul petrecându-se pe ritmuri de manele. Manele... cred că sunt primul om care a devenit alergic la ele. Este suficient să aud urletele unui minoritar și îmi crește brusc pulsul, îmi pierd calmul și mă cuprinde o stare de repulsie. Și asta e "muzica" preferată de 99% dintre români (Traian Băsescu dixit)!

O țară frumoasă, plină de oameni urâți... Parcă un blestem plutește deasupra acestor meleaguri.

Dar, nu cred c-am să plec... Am să rămân, iar grobianismul autohton îmi va măcina rațiunea, lent. Eu, cel de odinioară, voi deveni de nerecunoscut, o imagine dezolantă, ferecată în solitudine, a unui spirit altădată liber.

Până atunci, încă sunt aici, visând la o iarnă eternă...

Și da, știu că tot ce spun sună ca un clișeu afurisit...

Doi lupi

Un bătrân indian Cherokee îi povestește nepotului sau despre viață. "O luptă se dă înăuntrul meu," îi spune el băiatului.

"Este o luptă teribilă și se dă între doi lupi. Unul este rău - este mânios, invidios, trist, plin de regrete, lacom, arogant, superior, se vaită tot timpul, plin de vină, de resentimente, mincinos, vanitos, plin de complexe de inferioritate și egoist." Bătrânul a continuat, "Celalalt este bun - este plin viață, împăciuitor, iubitor, plin de speranță, senin, umil, binevoitor, mărinimos, înțelegător, drept, milos și cinstit. Aceeași luptă se dă înăuntrul tău - și înăuntrul fiecărei persoane."

Nepotul s-a gândit preț de un minut și apoi l-a întrebat pe bunicul său, "Care dintre lupi va câștiga?"

Bătrânul Cherokee i-a răspuns simplu, "Cel pe care-l vei hrăni."

* Legendă Cherokee.

Lupul și mielul

Lupul, întâlnindu-se cu un miel rătăcit de turmă, a hotărât să nu îl ucidă pur și simplu, ci să găsească un pretext pentru a se justifica față de miel cu privire la dreptul său de a-l mânca. Astfel lupul i s-a adresat: "Băiete, anul trecut m-ai insultat grosolan." "Totuși," a behăit mielul cu un ton trist în glas, "nu eram născut atunci." Atunci lupul a spus, "Ai pășunat pe islazul meu." "Nu, bunule domn," a răspuns mielul, "nu am gustat încă iarba." Lupul însă a continuat, "Ai băut din izvorul meu." "Nu," a exclamat mielul, "niciodată nu am băut apă, deoarece laptele mamei mele îmi ține și de foame și de sete."

Acestea fiind zise lupul l-a înșfăcat și l-a mâncat, spunând, "Bine! Nu voi rămâne nemâncat, chiar dacă ai respins toate acuzațiile mele."

Tiranul va găsi întotdeauna un pretext pentru tirania sa.

Septembrie

E toamnă iar și afară plouă...superb.

Urăsc vara cu căldurile ei oribile...urăsc soarele și tot ce ține de el: bere, mici, umbreluțe și plajă. Abia aștept să vină iarna cu zilele ei scurte și frigul ei pătrunzător.

Atunci orașul parcă devine mai curat și mai puțin aglomerat. Sau poate că întunericul ascunde murdăria, iar oamenii stau mai mult prin casă.

Urăsc oamenii... Oamenii sunt niște creaturi rele din născare, egoiste, invidioase și proaste. Dacă nu aș fi forțat de împrejurări să trăiesc în societate aș vinde tot și m-aș muta în pădure. Dar cred că și acolo m-ar ajunge din urmă "civilizația", defrișând pădurea și luându-mi și acel ultim refugiu.

Uneori am senzația că sunt singur pe lume, deși nu sunt. Nu am găsit pe nimeni care să mă înțeleagă... Așadar sunt singur... Nu l-am găsit nici măcar pe Dumnezeu.

Bine măcar că vine frigul, așa voi avea aproape cinci luni de liniște.

Moralitatea - avem dreptul să ucidem un om?

"Moralitatea este slăbiciunea creierului." - Arthur Rimbaud.

"Moralitatea este instinctul de turmă al individului." - Friedrich Nietzsche.

"Moralitatea înseamnă să faci ceea ce este corect, indiferent de ce ți se spune." - Jerry Sturdivant.

"Sunt șapte rele în lume: 1. cunoștință fără caracter; 2. bogăție fără muncă; 3. plăcere fără conștiință; 4. negoț fără moralitate; 5. știință fără omenie; 6. politică fără principii și 7. închinare fără predare." - Mahatma Ghandi.

"A trăi armonios reprezintă o chestiune de tact și de sensibilitate, de rațiune, echilibru și permanentă remodelare, o aristocrație a moralității și educației. Dar aceasta e mult prea greu. E mai ușor să trăiești după reguli fixe, decât prin tact și proprie judecată. O moralitate de fier nu e admirabilă, dimpotrivă, e mărturia spaimei în fața vieții, a inabilității de a te descurca. Într-un cuvânt, confuzie, slăbiciune de care ar trebui să ne fie rușine, nu să ne mândrim cu ea." - Aldous Huxley.

"Spiritul Universal nu ne judecă; judecata este o invenție umană, o modalitate de a compara, contrasta și controla pe măsură ce ne judecăm pe noi înșine față de standarde artificiale și deseori ideale de perfecțiune, moralitate sau adevăr." - Platon.

"Să eliberăm pentru totdeauna omul de iluzia existenței lui Dumnezeu, să creeăm un om nou, capabil să-și ia propria soartă în mâini...Religia este un produs secundar al minții omenești...Trebuie să lăsăm afară supranaturalul din principiile noastre morale și din politicile noastre publice...Suntem oameni (suntem primate) și suntem buni prieteni și buni cetățeni. Oameni buni ce nu au nevoie să se sprijine pe supranatural...Moralitatea unei acțiuni trebuie judecată după consecințele ei." - Richard Dawkins.

"Religia s-a născut când primul ticălos l-a întâlnit pe primul prost." - Voltaire.

Codex Hammurabi :

"* Dacă cineva acuză pe altcineva, fără să poată aduce vreo dovadă, acuzatorul va fi omorât.
* Dacă un hoț este descoperit în timp ce fură, va fi omorât.
* Dacă un bărbat folosește violența asupra soției altui bărbat pentru a se culca cu ea, el va fi omorât, iar femeia considerată fără vină.
* Dacă un bărbat adoptă un fiu, iar acesta crește în casa părinților adoptivi, părinții naturali nu pot cere întoarcerea acestuia.
* Dacă un bărbat lovește o femeie însărcinată, iar aceasta pierde sarcina, el îi va plăti zece şekeli."

Richard Dawkins afirmă că nu avem nevoie de o divinitate pentru a stabili ce este moral sau nu. Dar atunci, a cui moralitate trebuie s-o urmăm? Dacă omul este un animal apărut accidental pe Pământ, rezultat al evoluției, de ce ar trebui să se comporte diferit față de celelalte animale ?(De fapt nu se comportă, dar asta este o altă poveste.)

Tot Dawkins susține că "evoluția naturală ne-a făcut buni și altruiști". Aici nu m-am prins, vorbește despre oameni sau ce? Pentru că oamenii sunt tocmai opusul acestei afirmații. Dawkins, se pare că, trăiește într-o altă lume, una în care oamenii sunt buni și cinstiți.

Moralitatea susținută de curentul umanist este, mai degrabă, o moralitate a oamenilor slabi. Este greșit să omori un om, indiferent de motive. Da, dar de ce? Dacă o persoană îți amenință viața ta și a celor dragi ție, trebuie să aștepți să-și ducă amenințările la îndeplinire? Sau trebuie să acționezi tu primul, stârpind răul din rădăcină? Este aceasta o acțiune imorală? După moralitatea cui? Dacă îl excludem pe Dumnezeu din ecuație, înseamnă că trebuie să ne ghidăm după principiile morale ale unui om, fie el Dawkins sau Spinoza. De ce este bună moralitatea acestora? Pentru că majoritatea oamenilor consideră asta? Poate că majoritatea omenirii se ghidează după aceste norme morale pentru că au fost îndoctrinați. De secole întregi, omului i se impun o serie de reguli, menite să-i atenueze și să-i controleze instinctele sale ancestrale. Iar unul dintre aceste instincte este acela de a ucide, atunci când este pe cale să fie ucis la rândul său.

Dar omul nu a fost dintotdeauna așa. În vremuri demult apuse războinicii ajungeau, după moarte, în Valhalla. Uciderea inamicilor era un lucru obișnuit, iar "criminalii" erau numiți eroi (Sună cunoscut? Pentru că se mai practică, încă). Masacrarea unui întreg sat cu bătrâni și copii, violarea și uciderea femeilor erau lucruri absolut normale. Este legal să ucizi oameni în război, dar nu poți să o faci și în societate. Legile lumii civilizate nu sunt întotdeauna și morale (din punctul de vedere al umanismului).

Omul, ca animal, ar trebui să aibă dreptul de a-și elibera pornirile violente. Moralitatea a transformat omul într-un mielușel. Așa s-au insinuat în funcțiile de conducere ale statelor oameni slabi, neputincioși; în timp ce războinicii au fost marginalizați, fiind considerați "criminali".

În absența lui Dumnezeu, diferența între moral și legal constă în constrângerile aplicate omului, pentru protejarea celor slabi. Cine stabilește ce este moral, dacă nu există Dumnezeu? Richard Dawkins? Dacă eu nu sunt de acord cu moralitatea lui, înseamnă că greșesc?

Pe un blog ateist există o afirmație :"Numai o ființă malefică s-ar fi revelat oamenilor și le-ar fi dat porunci de urmat"(referindu-se la Dumnezeu în varianta iudeo-creștină). Atunci toate poruncile ar trebui interpretate exact invers: să ucizi... să furi etc.

Sunteți morali pentru că sunteți slabi. Dacă omenirea nu ar fi "progresat" aducându-ne la stadiul de oi, voi cei morali erați precum antilopele pentru leu. Cadavre...

Mare noroc cu moralitatea asta! Și mai mare cu Dumnezeu.