Moralitatea - avem dreptul să ucidem un om?

"Moralitatea este slăbiciunea creierului." - Arthur Rimbaud.

"Moralitatea este instinctul de turmă al individului." - Friedrich Nietzsche.

"Moralitatea înseamnă să faci ceea ce este corect, indiferent de ce ți se spune." - Jerry Sturdivant.

"Sunt șapte rele în lume: 1. cunoștință fără caracter; 2. bogăție fără muncă; 3. plăcere fără conștiință; 4. negoț fără moralitate; 5. știință fără omenie; 6. politică fără principii și 7. închinare fără predare." - Mahatma Ghandi.

"A trăi armonios reprezintă o chestiune de tact și de sensibilitate, de rațiune, echilibru și permanentă remodelare, o aristocrație a moralității și educației. Dar aceasta e mult prea greu. E mai ușor să trăiești după reguli fixe, decât prin tact și proprie judecată. O moralitate de fier nu e admirabilă, dimpotrivă, e mărturia spaimei în fața vieții, a inabilității de a te descurca. Într-un cuvânt, confuzie, slăbiciune de care ar trebui să ne fie rușine, nu să ne mândrim cu ea." - Aldous Huxley.

"Spiritul Universal nu ne judecă; judecata este o invenție umană, o modalitate de a compara, contrasta și controla pe măsură ce ne judecăm pe noi înșine față de standarde artificiale și deseori ideale de perfecțiune, moralitate sau adevăr." - Platon.

"Să eliberăm pentru totdeauna omul de iluzia existenței lui Dumnezeu, să creeăm un om nou, capabil să-și ia propria soartă în mâini...Religia este un produs secundar al minții omenești...Trebuie să lăsăm afară supranaturalul din principiile noastre morale și din politicile noastre publice...Suntem oameni (suntem primate) și suntem buni prieteni și buni cetățeni. Oameni buni ce nu au nevoie să se sprijine pe supranatural...Moralitatea unei acțiuni trebuie judecată după consecințele ei." - Richard Dawkins.

"Religia s-a născut când primul ticălos l-a întâlnit pe primul prost." - Voltaire.

Codex Hammurabi :

"* Dacă cineva acuză pe altcineva, fără să poată aduce vreo dovadă, acuzatorul va fi omorât.
* Dacă un hoț este descoperit în timp ce fură, va fi omorât.
* Dacă un bărbat folosește violența asupra soției altui bărbat pentru a se culca cu ea, el va fi omorât, iar femeia considerată fără vină.
* Dacă un bărbat adoptă un fiu, iar acesta crește în casa părinților adoptivi, părinții naturali nu pot cere întoarcerea acestuia.
* Dacă un bărbat lovește o femeie însărcinată, iar aceasta pierde sarcina, el îi va plăti zece şekeli."

Richard Dawkins afirmă că nu avem nevoie de o divinitate pentru a stabili ce este moral sau nu. Dar atunci, a cui moralitate trebuie s-o urmăm? Dacă omul este un animal apărut accidental pe Pământ, rezultat al evoluției, de ce ar trebui să se comporte diferit față de celelalte animale ?(De fapt nu se comportă, dar asta este o altă poveste.)

Tot Dawkins susține că "evoluția naturală ne-a făcut buni și altruiști". Aici nu m-am prins, vorbește despre oameni sau ce? Pentru că oamenii sunt tocmai opusul acestei afirmații. Dawkins, se pare că, trăiește într-o altă lume, una în care oamenii sunt buni și cinstiți.

Moralitatea susținută de curentul umanist este, mai degrabă, o moralitate a oamenilor slabi. Este greșit să omori un om, indiferent de motive. Da, dar de ce? Dacă o persoană îți amenință viața ta și a celor dragi ție, trebuie să aștepți să-și ducă amenințările la îndeplinire? Sau trebuie să acționezi tu primul, stârpind răul din rădăcină? Este aceasta o acțiune imorală? După moralitatea cui? Dacă îl excludem pe Dumnezeu din ecuație, înseamnă că trebuie să ne ghidăm după principiile morale ale unui om, fie el Dawkins sau Spinoza. De ce este bună moralitatea acestora? Pentru că majoritatea oamenilor consideră asta? Poate că majoritatea omenirii se ghidează după aceste norme morale pentru că au fost îndoctrinați. De secole întregi, omului i se impun o serie de reguli, menite să-i atenueze și să-i controleze instinctele sale ancestrale. Iar unul dintre aceste instincte este acela de a ucide, atunci când este pe cale să fie ucis la rândul său.

Dar omul nu a fost dintotdeauna așa. În vremuri demult apuse războinicii ajungeau, după moarte, în Valhalla. Uciderea inamicilor era un lucru obișnuit, iar "criminalii" erau numiți eroi (Sună cunoscut? Pentru că se mai practică, încă). Masacrarea unui întreg sat cu bătrâni și copii, violarea și uciderea femeilor erau lucruri absolut normale. Este legal să ucizi oameni în război, dar nu poți să o faci și în societate. Legile lumii civilizate nu sunt întotdeauna și morale (din punctul de vedere al umanismului).

Omul, ca animal, ar trebui să aibă dreptul de a-și elibera pornirile violente. Moralitatea a transformat omul într-un mielușel. Așa s-au insinuat în funcțiile de conducere ale statelor oameni slabi, neputincioși; în timp ce războinicii au fost marginalizați, fiind considerați "criminali".

În absența lui Dumnezeu, diferența între moral și legal constă în constrângerile aplicate omului, pentru protejarea celor slabi. Cine stabilește ce este moral, dacă nu există Dumnezeu? Richard Dawkins? Dacă eu nu sunt de acord cu moralitatea lui, înseamnă că greșesc?

Pe un blog ateist există o afirmație :"Numai o ființă malefică s-ar fi revelat oamenilor și le-ar fi dat porunci de urmat"(referindu-se la Dumnezeu în varianta iudeo-creștină). Atunci toate poruncile ar trebui interpretate exact invers: să ucizi... să furi etc.

Sunteți morali pentru că sunteți slabi. Dacă omenirea nu ar fi "progresat" aducându-ne la stadiul de oi, voi cei morali erați precum antilopele pentru leu. Cadavre...

Mare noroc cu moralitatea asta! Și mai mare cu Dumnezeu.

ADN-ul, accident sau proiectare ?

Limbajul, informația și originea ADN-ului

Șabloanele apar în mod natural- fără ajutor de la un "designer". Multe șabloane apar în natură fără să aibă nevoie de un creator- fulgii de zăpadă, tornadele, uraganele, dunele de nisip, stalactitele, valurile râurilor și oceanelor. Aceste șabloane sunt rezultatul natural a ceea ce oamenii de știință clasifică drept haos și fractali.

Codurile, însă, nu apar fără un designer. Exemple de coduri sunt întâlnite în muzică, proiecte, limbaje, programe de calculator și...ADN. Haosul poate naște șabloane, dar nu și coduri. Codurile stochează informație, care nu este o proprietate care ține doar de materie și energie. Informația, în sine, este o entitate separată la fel ca materia și energia.

Dovezi privind faptul că ADN-ul a fost creat de o entitate:

1. ADN-ul nu este doar o moleculă cu un șablon; este un cod, un limbaj și un mecanism de stocare a informației.

2. Toate codurile a căror origine o cunoaștem sunt create de o minte conștientă.

3. În consecință ADN-ul a fost creat de o inteligență.

Pot exista cinci posibile concluzii:

1) Oamenii au creat ADN-UL

2) Extratereștrii au creat ADN-ul

3) ADN-ul a apărut spontan și accidental

4) Există o lege încă nedescoperită a fizicii care crează informație

5) ADN-ul a fost creat de o inteligență, alias Dumnezeu.

(1) Ar necesita călătoria în timp sau generații infinite de oameni. (2) Ar putea fi adevărat, dar nu face altceva decât să trimită întrebarea înapoi în timp. (3) Ar putea fi o posibilitate îndepărtată, dar nu există o explicație științifică în aceasta, pentru că nu se referă la un proces sistematic, repetabil. Nu este decât un apel la noroc. (4) Ar putea fi adevărat, dar nimeni nu poate formula o ipoteză verificabilă, până nu observă cineva formarea unui cod în mod natural. Așadar singura explicație sistematică rămâne (5) , explicația teologică.

Creștinism vs. ateism

Potrivit evoluției Darwiniene, imperativele mediului înconjurător, mutațiile întâmplatoare și selecția naturală au conlucrat împreună, determinând o specie să evolueze într-o altă specie.

Selecția naturală este perfect validă și a fost dovedită în numeroase rânduri. Dar, până acum, nu s-a dovedit că mutațiile întâmplătoare pot crea informație nouă.

Aplicând teoria informației mutațiilor întâmplătoare, acestea pot fi comparate cu zgomotul produs de o sursă audio. Zgomotul se pierde întotdeauna de sursa semnalului și nu se amplifică niciodată.

În sistemele de comunicații acest lucru se numește entropia informației și formula pentru entropia informației este aceeași ca pentru entropia termodinamică. Odată pierdută, informația nu mai poate fi recuperată, cu atât mai puțin amplificată. Astfel se poate afirma cu certitudine că mutațiile nu sunt sursa biodiversității.

Această observație este confirmată și din punct de vedere biologic de către Theodosius Dobzhansky, care a a făcut cercetări răsunătoare asupra musculiței de oțet, și de către Richard Goldschmidt care a experimentat 25 de ani asupra Lymantria dispar, încercând s-o transforme într-o altă specie. Decenii de cercetări au fost efectuate în secolul 20, bombardându-se musculițele de oțet cu radiații, în speranța apariției unei mutații în ADN-ul acestora, care să producă o nouă specie. Aceste experimente au eșuat total; nu au fost observate modificări esențiale, doar musculițe de oțet bolnave, respingătoare și deformate. Totuși, evoluția este o posibilitate care nu trebuie respinsă complet.

Avem dovada că viața de pe planetă a fost creată de o inteligență, iar dacă viața a evoluat, atunci această capacitate de a evolua a fost inclusă intenționat în ea.

Ateismul și Dumnezeu

Sunt surprins ori de câte ori găsesc un ateu convins. Personal îi consider pe atei proști și am să explic de ce. Un om inteligent, după ce analizează la rece atât varianta religiei cât și pe cea a științei, nu poate să respingă complet ideea divinității. Atâta vreme cât știința nu reușește să răspundă la câteva întrebări fundamentale, negarea posibilității existenței unui Creator este prostie în formă pură.

Ceea ce am remarcat la atei este că sunt extrem de preocupați să-ți demonstreze că nu există Dumnezeu, când de fapt ar trebui să demonstreze teoriile care sunt la baza ateismului: nașterea Universului, apariția vieții și teoria evoluționistă.

Dar să le luăm pe rând. O problemă fundamentală a ateiștilor o constituie începutul Universului; de altfel unul dintre puținele puncte în care opiniile religiei și științei coincid: acela că Universul a avut un Început. Da, Big Bang-ul probabil a existat, dar problema este alta: ce a determinat Big Bang-ul? Una dintre mințile cele mai luminate ale omenirii, Stephen Hawking, autorul cărții pentru idioți "A Brief History of Time", afirma că Universul a apărut în mod spontan din haos. Dar înainte de Big Bang exista ceva? Timpul s-a născut odată cu Universul sau exista apriori? Și ce este Timpul? Răspunsurile sunt mai mult filosofice decât științifice. Și aceasta este una dintre cele mai bune teorii care încearcă să explice cum a avut loc Big Bang-ul! Întrebarea evidentă este DE CE a avut loc Big Bang-ul? Ce anume a determinat acea revărsare colosală de energie ?

Orice eveniment are o cauză; existența unui eveniment fără o cauză este ilogică. Big Bang-ul a avut și el o cauză, pe care religia o numește Dumnezeu. Știința refuză să accepte această cauză, preferând să caute în continuare răspunsuri, negând un fapt evident, de bun simț. Oricum am numi acea cauză este limpede că Big Bang-ul nu se putea produce de la sine. Principiul întâi al termodinamicii afirmă că un sistem izolat adiabatic de mediul înconjurător își poate schimba energia internă ca urmare a efectuării de lucru mecanic din exterior(ΔL=ΔQ=U2-U1). Dacă sistemul nu este izolat adiabatic și are loc schimb de căldură dintre sistem și mediul înconjurător atunci ΔU=ΔQ-ΔL. Rezultă că într-un sistem izolat de corpuri (fără legătură cu exteriorul) energia se conservă. Legea a doua spune că “trecerea căldurii de la un corp cu o temperatură dată la un corp cu o temperatură mai mică este un proces ireversibil”. O consecință a legii a doua o constituie imposibilitatea de a construi un perpetuum mobile (mecanism care funcționează singur pe baza transferului de căldură, fără ajutorul unor forțe exterioare). Altfel spus Big Bang-ul trebuie să fi fost provocat de un "lucru mecanic" extern; deoarece atâta timp cât suma energiei Universului rămâne constantă, de unde a provenit acea energie în plus care a cauzat explozia inițială?

A doua problemă a ateismului o constituie apariția vieții pe Pământ. Încercările științei de a reproduce în laborator reacția miraculoasă care a dat naștere vieții au eșuat lamentabil. Până și teoriile privind apariția vieții pe Pământ au ajuns într-un impas. Puși în situația de a nu putea demonstra viabilitatea procesului apariției vieții aici, pe Pământ, savanții și-au ridicat privirile către stele (sic!). Astfel ei au enunțat teoria panspermiei care spune că viața ar fi putut veni de pe Marte sau de altundeva cu ajutorul unei comete sau a unui asteroid. De fapt, aflați în imposibilitatea de demonstra că viața a putut lua naștere aici pe Terra, aceștia preferă să scape de probleme spunând că viața a apărut în alt loc și apoi a venit aici, cumva. Neștiind unde anume exact a luat naștere viața, nu mai ai nevoie să demonstrezi procesul, pentru că - nu-i așa? - nu cunoaștem condițiile izvorului primordial al vieții.

A treia chestiune o constituie teoria evoluționistă. Deși aceasta este acceptată astăzi de către biologi , fiind predată în școli ca un fapt INDUBITABIL, teoria prezintă numeroase fisuri. Observațiile făcute în natură nu ajută în vreun fel teoria evoluționistă. Mutațiile care au loc în cadrul unei specii nu pot fi considerate că vor duce, cândva, la apariția unei noi specii. Evoluționiștii pot aduce argumentul că evoluția este un proces care durează milioane de ani, și de aceea nu poate fi observată în zilele noastre. Dar aici apare problema verigilor lipsă: dacă a durat milioane de ani pentru ca o specie inferioară să evolueze într-o specie superioară, atunci unde sunt dovezile? Pentru că inter-speciile lipsesc cu desăvârșire din lumea fosilelor. Dacă evoluția a avut loc în salturi bruște, de ce nu o observăm și acum?

Tatăl teoriei, Charles Darwin, este considerat astăzi depășit. El a arătat doar drumul, descoperindu-se ulterior că teoria lui prezintă o serie de greșeli. Rând pe rând, de la Crick, Orgel, Mendel, Oparin, Haldane, De Vries, Mayr, până la Dawkins, noi și noi variante și îmbunătățiri ale teoriei darwiniste au ieșit la lumină; fiecare încercând să corecteze erorile celei precedente. Dar, ele constituie de fapt doar niște variațiuni pe o temă dată.

Evoluția este adevărată doar pentru că alternativa ei, creațiunea, pare imposibil de crezut?

Nu încerc să vă conving să deveniți credincioși, dar dacă voi considerați că știința a răspuns la întrebările fundamentale, aici vă înșelați. Este adevărat că nici religia nu își poate demonstra punctele de vedere, dar poate că nici nu are nevoie.

Cineva mi-a spus odată că "Dumnezeu nu mi-a spus mie nimic". Poate că este așa, poate că nu. Aici eu i-am spus că, poate, atunci când te vei prezenta la judecata lui Dumnezeu și îi vei spune "Doamne, dar nu mi-ai spus niciodată că exiști cu adevărat", El îți va răspunde, "Toți cei care ți-au spus vreodată că Dumnezeu există, să știi că Eu eram".

Răspundeți întrebărilor referitoare la cauza apariției Universului, reacția care a dus la nașterea vieții, ce este Timpul și dacă el a existat dintotdeauna, și veți demonstra atunci existența sau, dimpotrivă, absența unui Creator. Dar, dacă cineva va face asta, atunci va fi cel mai inteligent om care a trăit pe Pământ, pentru că nimeni nu reușit, până acum, să dea niște răspunsuri inatacabile.

Nu sunt ceea ce se numește un "credincios ortodox", dar nu pot să neg anumite lucruri evidente.

Există două tipuri de ateiști: cei care combat religia aducând argumente de ordin științific, moral sau filosofic și cei care spun "Băh Dumnezeu nu există! Demonstrează-mi tu că există! Sau mai bine să vină Dumnezeu să-mi spună că există, că dacă nu vine înseamnă că nu există." Aceasta a doua categorie nu aduce argumente în sprijinul opiniilor sale ci doar îl ia pe NU în brațe. Ei se consideră depozitarii adevărului și nu acceptă critici și nici nu vor să dezbată argumentele altora. Vor să vadă proba fizică a existenței lui Dumnezeu. Cineva spunea pe un blog "Există atei care nu cred în evoluție , atei care nu cred în Big Bang. Ateismul înseamnă doar să nu crezi în zei." Pardon, dar asta nu prea sună a ateism, ci mai degrabă a prostie crasă. Respingând și creaționismul și evoluționismul și Big Bang-ul, ce mai rămâne? Probabil în viziunea acestor ateiști Universul și omul au apărut prin magie.

A alege tabăra ateistă respingând complet cealaltă variantă reprezintă și o greșeală statistică. Există doar două variante: 1. Există Dumnezeu; 2. Nu există Dumnezeu. Deci șansele sunt 50-50. Să nu iei măcar în considerare o variantă care are 50% șanse să fie adevărată nu înseamnă altceva decât să fii pur și simplu prost.

(Această postare este de fapt un comentariu pe care l-am făcut pe un blog ateist, modificat puțin).

Darwin și veriga lipsă

Un grup de cercetători americani adepți ai teoriei lui Charles Darwin privind evoluția susțin că au descoperit veriga lipsă dintre oameni și mamifere.
Americanii își bazează afirmațiile pe o dovadă deja contestată: scheletul fosilizat al unei maimuțe-lemur care a trăit în urma cu 47 de milioane de ani, despre care susțin că reprezintă veriga lipsă în evoluția rasei umane, informează BBC.

Dacă acest subiect ar fi fost prezentat de OTV sau de emisiunea Acces Direct de la Antena 1, nu m-aș fi obosit să comentez despre asta. Dar când această fosilă a stârnit un veritabil uragan media, fiind prezentată ca a "opta minune a lumii", trebuie să spun și eu ceva.

În primul rând trebuie spus că verigile-lipsă lipsesc cu desăvârșire. Deși se insistă în mod special pe veriga-lipsă dintre om și primate, nici în cazul celorlalte specii nu există aceste verigi. Lipsa dovezilor reprezintă coșmarul darwinienilor încă de la nașterea acestui curent. Nimic de zis, evoluția sună bine pe hârtie, dar problema apare când încerci să cauți dovezile concrete. Găsim fosile de dinozauri vechi de 65 de milioane de ani și nu găsim unele de acum 6-7 milioane de ani.

Nu cred că se vor găsi vreodată verigile-lipsă, dacă nu s-au găsit până acum, pentru că, probabil, teoria evoluționistă este doar o teorie. Posibilă dar nu probabilă. Așteptăm și alte teorii mai coerente și cu ceva mai mult suport material. Sau poate că știam deja răspunsul la asta. O fi cumva Dumnezeu?

P.S.: Suspect și grotesc în același timp entuziasmul primarului New York-ului, Michael Bloomberg, care-și dădea ochii peste cap vorbind despre "incredibila descoperire".

Legături externe:

* http://www.mediafax.ro/stiinta-sanatate/veriga-lipsa-dintre-primate-si-om-descoperita-in-germania.html?7627;4427578

* http://news.bbc.co.uk/2/hi/science/nature/8057465.stm