Clima planetei noastre este extrem de fragilă. Ea este influențată atât de distanța la care ne aflăm față de soare la un moment dat cât și de natura și compoziția chimică a atmosferei noastre. De exemplu Luna, care este situată practic în același loc ca și noi, dar nu are atmosferă, înregistrează temperaturi la suprafață care variază între -153°C și +123°C. La celălalt capăt al scalei se situează Venus , o planetă de aceleași dimensiuni cu Pământul, a cărei atmosferă este formată din dioxid de carbon, care atinge temperaturi la suprafața sa de până la 480°C, suficient pentru a topi plumbul. Dioxidul de carbon este unul dintre "gazele de seră", numite așa deoarece captează energia solară, făcând clima mai caldă decât ar fi fost fără ele.
Planeta noastră nu s-a bucurat întotdeauna de un climat care să permită viața oamenilor; de fapt nu există noțiunea de climă stabilă pe Pământ. În urmă cu aproximativ 4,6 miliarde de ani, când Pământul era la începuturile vieții sale, era un loc foarte fierbinte, atât de fierbinte încât au trebuit să treacă încă 4,2 miliarde de ani pentru ca primele plante să apară. La acel moment atmosfera noastră, precum Venus, era alcătuită în general din dioxid de carbon, și era încă prea fierbinte pentru creaturi ca oamenii.
Plantele absorb dioxid de carbon, reținând carbonul în structura lor în timp ce eliberează oxigen înapoi în atmosferă, dar acest proces se inversează atunci când ele mor și se descompun. Totuși o parte dintre acele plante preistorice au fost îngropate atunci când au murit și carbonul a rămas în subsol, în cele din urmă devenind cărbune. Asta a însemnat că nivelul de oxigen a crescut în timp ce nivelul de dioxid de carbon a scăzut și pe măsură ce s-a întâmplat asta planeta s-a răcit, încurajând astfel creșterea mai multor plante.
În cele din urmă, întregul peisaj al Terrei s-a schimbat, de la o piatră fierbinte și goală, la o pădure luxuriantă, iar animalele au început să apară. Asemenea plantelor o parte din animale au fost îngropate și au devenit petrol și gaze. Prin aceste procese, care au durat milioane de ani, cea mai mare parte a dioxidului de carbon care forma atmosfera noastră a fost stocată, fie în pădurile imense, fie în subsolul planetei și climatul a devenit tot mai blând.
În urmă cu trei milioane de ani condițiile au devenit propice pentru oameni. Inițial oamenii nu aveau, practic, niciun fel de impact asupra climei. Poate că au mai tăiat câte un copac să-l ardă, ridicând temporar nivelul de dioxid de carbon, dar în general în locul copacului tăiat creștea altul. Dar, pe măsură ce oamenii au devenit tot mai numeroși și aveau nevoie de terenuri spre a cultiva hrana, ei au tăiat și au ars pădurile cu o rată care nu a mai permis refacerea acestora. Și apoi oamenii au descoperit cărbunele și ceva mai târziu petrolul.
Datorită acestei eliberări masive de dioxid de carbon temperatura a început să crească rapid. În acest moment concentrația de dioxid de carbon este cu 25% mai mare decât era înaintea revoluției industriale și crește din ce în ce mai rapid. Schimbările climatice pe care le trăim sunt interconectate cu această modificare a atmosferei.
În termeni practici asta înseamnă că dacă omul nu își modifică atitudinea, cineva născut astăzi este puțin probabil că va muri într-o lume asemănătoare cu cea de acum, ci mai degrabă într-una care seamănă cu Venus. Un alt pericol imediat îl constituie conflictele care vor apărea, pe măsură ce condițiile climatice se vor deteriora.
Ceea ce naturii i-a luat eoni să creeze omul poate distruge într-o clipită, adică tocmai clima care i-a permis să supraviețuiască pe această lume.
