Tradiția iudaică nu este foarte clară, atunci când vine vorba despre cât de multe a spus Dumnezeu, în timpul revelației de pe Muntele Sinai. Unele surse sunt minimaliste; acestea susțin că Dumnezeu a spus numai cele zece porunci, sau chiar numai prima dintre acestea. Alte tradiții sunt ceva mai expansive; acestea consideră că Dumnezeu a expus întreaga Torah she'bikhtav, adică Torah scrisă, Cele Cinci Cărți ale lui Moise, sau chiar și mai expansive, precum Dumnezeu a revelat Torah she'b'al peh, însemnând întreaga Biblie și Mișnah-ul (primul document post-biblic de teorie legală evreiască), precum și toate comentariile asupra acestor lucrări. Cu excepția ultimei, cea mai expansivă abordare, o persoană trebuie să-și imagineze că Dumnezeu a inițiat o conversație pe Sinai. Poporul evreu, după imaginea Domnului, a răspuns, iar Torah conversațională, așa cum ar putea fi intitulată, nu a încetat să crească și să se răspândească, înregistrată pe parcursul multor secole, în numeroase volume de texte evreiești.
Conversația poate părea puțin disproporționată. Declarația lui Dumnezeu pare să fi oferit evreilor suficient material pentru a răspunde timp de câteva milenii. De ce s-a întâmplat asta? În mod ironic, nucleul părții de conversație a Israelului este presupunerea că Torah este completă și perfectă. Cineva ar putea spune că, dacă vorbele lui Dumnezeu au fost perfecte și complete, ce ar mai rămânea de spus pentru Israel? Potrivit acestei viziuni, Talmudul de la Ierusalim (Yerușalmi) afirmă: "Chiar ceea ce un elev experimentat ar putea într-o zi preda în fața profesorului său, a fost deja enunțat lui Moise la Sinai" (Peah 13a). Cum poate fi studierea în mod repetat și cunoașterea faptului că participarea cea mai inventivă a cuiva nu este decât redescoperirea unui lucru care a fost deja dezvăluit? Iar când o persoană repetă fără să știe comentariile cuiva dintr-o epocă anterioară, cineva va recita o binecuvântare pentru meritul de a gândi conform acelorași linii.
Realitatea Torei (și în general a Bibliei, a Mișnah-ului și a altor texte iudaice) este însă aceea că textele au (în mod aparent) discrepanțe și contradicții, mai ales când cineva este forțat să considere toate textele simultan ca fiind parte a unei singure revelații, completă și perfectă, oferită lui Moise la Sinai. Chestiuni legate de legile rituale sau civile sunt repetate în diverse părți din Torah, cu sau fără variații în privința detaliilor; ambele prezintă o problemă pentru mintea rabinică. Dacă Torah este perfectă, atunci nu ar fi nevoie de repetiție. Dacă Torah este perfectă, atunci nu pot exista contradicții. În consecință, rabinii au dezvoltat modelul midrașic de interpretare, care presupune că aceste puncte discordante din text - repetițiile, contradicțiile - sunt parte a unei codificări elaborate, pe care Dumnezeu a introdus-o în text, cu scopul ca evreii să învețe informații adiționale. Un fragment de text ar putea aduce lumină asupra înțelesului unei părți aparent distincte din text. Sau cuvinte, aparent în plus, sunt incluse cu scopul învățării de detalii suplimentare privind aplicarea legii sau anumite aspecte ale narațiunii. În Geneza, frații lui Iosif îl aruncă pe tânărul și arogantul lor frate într-un puț: "puțul era gol și nu avea apă", spune Torah. Dacă puțul era gol, este evident că nu avea apă; așa că, de ce apare acest detaliu superfluu? Pentru a explica faptul că puțul avea scorpioni în el, susține midrașul Geneza Rabbah 84:16.
În același timp, legendele rabinice arată că aveau cunoștință de faptul că textul Torei conversaționale a crescut și s-a dezvoltat. Rabinii au fost (și sunt) intelectuali care erau conștienți de propriile lor inovații și contribuții. Însă, regulile "jocului" interpretativ midrașic necesitau această presupunere - că Torah era perfectă și completă, așa că, în ce mod înțelegeau propria lor creativitate? Acest lucru nu este în totalitate clar. Un răspuns, totuși, era că detaliile Torei conversaționale erau percepute ca fiind pierdute, iar interpretarea rabinică a scripturii era restauratoare. Cântarea Cântărilor Rabbah descrie acest lucru într-un mod interesant:
"Gâtul tău [este împodobit cu] un lanț cu perle/cercuri." "Când [înțelepții] leagă cuvintele din Torah cu cele din Profeții și din Profeții cu cele din Scrieri, iar focul izbucnește în jurul lor, atunci cuvintele [însele] sunt atât de fericite cum erau când au fost oferite la Sinai" (Cântarea Cântărilor Rabbah 1:53).
Pe măsură ce fiecare generație de evrei s-a conectat la generația anterioară, adăugând comentarii și "restaurând" conexiunile intenționate de către Dumnezeu, tot mai mult din voința Domnului a fost dezvăluit, furnizând noi și noi oportunități pentru generația următoare de a se alătura conversației.
*** Pentru cuprins consultați următoarea pagină.
VA URMA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu