Cu toate că iudaismul tradițional modern afirmă în mod unitar caracterul divin al Torah, sursele clasice nu cad de acord asupra rolului avut de Moise în producerea efectivă a Torei.
Biblia utilizează frecvent sintagma "Torah (Legea) lui Moise", deseori în contexte în care este evident că se referă la cele cinci cărți ale lui Moise. O explorare a diverselor surse clasice care se referă la rolul lui Moise în scrierea Torei, conduce la un acord parțial asupra întrebărilor care trebuie puse. Totuși, există mult mai puțin consens în privința surselor referitoare la care ar trebui să fie răspunsurile.
"VeZot haTorah - Aceasta este Torah lui Moise dată poporului lui Israel - prin gura Domnului, prin mâinile lui Moise". Aceste cuvinte, a căror surse sunt Deuteronomul 4:44 și Numerii 9:23, sunt rostite de evreii tradiționaliști ori de câte ori Torah este ridicată și depusă pe Aron Kodesh. Pentru a sublinia importanța declarației, trebuie analizat punctul de vedere al evreilor față de Torah. "Aceasta este". afirmă evreii tradiționaliști, "firește o copie scrisă de un scrib, dar fiecare cuvânt și fiecare scrisoare sunt identice cu cele transcrise de Moise după cum i-a dictat Dumnezeu."
Dar cum și când s-au întâmplat toate acestea? Talmudul pune o întrebare esențială despre rolul lui Moise, începând cu un citat din Deuteronomul:
"'Moise, robul Domnului, a murit acolo, în țara Moabului, după porunca Domnului" (Deuteronomul 34:5).' Dar este posibil ca Moise să fi scris "Moise a murit" în timp ce era în viață? Mai degrabă Moise a scris până în acest punct, iar de aici Iosua, fiul lui Nun, a scris mai departe - acestea sunt cuvintele lui R. Judah… R. Shimon oferă o alternativă: Până la acest moment, Dumnezeu a vorbit și Moise a repetat și a scris; după asta, Dumnezeu a vorbit și Moise a scris înlăcrimat." (Menachot 30a)
Potrivit acestei gândiri, Moise a scris Torah, cu excepția, posibil, a ultimelor opt versete.
Dumnezeu i-a revelat lui Moise Torah în întregime pe Muntele Sinai? Sau numai Cele Zece Porunci? Există o varietate de opinii în acest sens. O dispută faimoasă din Talmud menționează că R. Yochanan a susținut că Torah a fost oferită pergament cu pergament, în timp ce partenerul de studiu al acestuia, Resh Lakish, afirma că Torah a fost oferită completă. Iar potrivit lui R. Levi, o serie de fragmente din Leviticul și Numerii au fost scrise înaintea restului Torei, în ziua în care a fost ridicat Tabernaculul, deoarece respectivele legi erau necesare pentru funcționarea corectă a acestuia (Gittin 60a-b). În mod interesant, potrivit lui Rashi, Resh Lakish nu sugerează faptul că întreaga Torah a fost oferită simultan pe Muntele Sinai, ci mai degrabă pe măsură ce fiecare pasaj i-a fost transmis lui Moise, acesta l-a scris, iar conform fragmentului din Menachot citat mai sus, la sfârșitul celor 40 de ani de pribegie prin deșert, Moise le-a redactat punându-le laolaltă (megillah megillah nitnah).
Ce a fost atunci oferit la Sinai? Tradițional, evreii au crezut că Dumnezeu a rostit cele zece porunci astfel încât toți israeliții să le audă, sau că măcar primele două porunci au fost rostite în fața întregului popor. Conform învățătorului galician hasidic Menahem Mendel din Rymanov (d. 1815), tot ceea ce ar fi spus Dumnezeu reprezintă prima literă a primului cuvânt, Aleph, care de fapt nici nu scoate vreun sunet (așa cum a precizat elevul acestuia Naphtali Zevi Ropshitzer, Zera Kodesh, în Shavuot). Ceea ce au auzit oamenii, totuși, nu este același lucru cu ceea ce i-a fost revelat lui Moise.
Midrash-ul presupune că în timpul celor 40 de zile și nopți pe care Moise le-a petrecut pe Muntele Sinai, Dumnezeu i-a revelat întreaga Biblie, precum și Mishnash-ul, Talmudul și Aggadah (Exodul Rabbah 47:1 despre Exodul 34:27). Mulți dintre comentatorii Bibliei, totuși, par să descrie un proces ceva mai nuanțat, atât cu respect pentru revelație, cât și pentru scrierea propriu-zisă a textului Torei. În conformitate cu rabinul spaniol din secolul al XIII-lea Ramban, (cunoscut și drept Nachmanide):
"Când Moise a coborât de pe munte, a scris de la începutul Torah până la sfârșitul poveștii despre Tabernacul, iar concluzia Torei a a scris-o la sfârșitul celui de-al patruzecilea an...asta potrivit celui care spune că Torah a fost oferită pergament cu pergament. Însă, conform celui care spune că a fost oferită întreagă, tot textul a fost scris în al patruzecilea an" (Ramban, prefață la comentariile sale despre Torah).
Acest lucru este susținut și de cele scrise de comentatorul din secolul al XII-lea Rashbam cu privire la revelarea cărții Leviticul. Potrivit lui Raashbam, Leviticul nu i-a fost oferit lui Moise pe muntele Sinai, ci în pustiul din Sinai, în cortul mobil al Întâlnirii (comentariu despre Numerii 1:1).
Rabbi Meir Simchah haKohen din Dvinsk (1843-1926) minimalizează diferențele dintre Rabbi Yochanan și Resh Lakish:
"Pentru cel care spune că a fost dată pergament cu pergament,... fiecare propoziție s-a scris singură, iar Moise le-a notat pe un pergament cu cerneală și le-a oferit copiilor lui Israel și i-a învățat Torah. Dar pentru cel care spune că Torah a fost oferită întreagă... imediat ce i-a fost spusă lui Moise din gura lui Dumnezeu, le-a fost spusă și copiilor lui Israel,... iar după 40 de ani, a fost scrisă, și chiar dacă a fost scrisă la mult timp după ce a fost rostită de Dumnezeu, credincioase îi sunt cuvintele pentru că nu există nicio schimbare, sau lipsă, sau adăugare întemeiată pe mintea lui Moise" (Meshekh Hokhmah, Exodul 20:2).
Conform acestui comentator timpuriu, ambii rabini talmudiști înțeleg o revelație graduală, dar potrivit lui Rabbi Yochanan, fiecare propoziție a fost imediat transcrisă și predată, în vreme ce Resh Lakish ar afirma că fiecare propoziție a fost pusă în circulație imediat prin intermediul învățăturilor orale și apoi scrise toate deodată. Conform unor comentatori, însă, materialele transcrise nu au constituit "sursele" din care Torah a fost redactată. Exodul 24:7 - "După aceea, luând cartea legământului, a citit (Moise) în auzul poporului", asta însemnând că pergamentele și materialele scrise existau anterior scrierii complete a Torei. Rashba (R. Solomon Aderet, secolul al XIII-lea, Spania) explică acest lucru în termenii unui scop educațional:
"Moise nu a scris fiecare fragment la momentul la care i-a fost spus, ci mai degrabă le-a ordonat oral până la sfârșitul Torah. Dar pasajele care erau necesare la vremea aceea, le-a scris astfel încât poporul să le vadă și să le învețe dintr-un text scris" (Hiddushei haRashba despre Gittin 60a).
Cu toate acestea, Rashba consideră că Moise nu a folosit pergamentul scris al legământului în redactarea ulterioară a Torei.
Ce putem crede însă despre cartea Deuteronomul?
Ramban împarte Deuteronomul în două părți: poruncile care nu fuseseră menționate anterior erau proclamate de Dumnezeu; poruncile care fuseseră revelate anterior în Torah și blestemele din Deuteronomul 28 erau cuvintele lui Moise, spuse din propria sa inițiativă. Abordarea lui Nachmanide este surprinzătoare: însăși Talmudul afirmă, "Cel ce spune: acest verset rostit de Moise însuși, vorbind de la el, nu are niciun rol în lumea ce va veni" (Sanhedrin 99a). Cu toate aceste, mulți comentatori sunt de acord; R. Hayyim ibn Attar merge chiar mai departe: "'Acestea sunt cuvintele' (Deuteronomul 1:1) înseamnă că tot Deuteronomul este de la Moise, dar că niciuna dintre cărțile anterioare nu este. Acestea sunt pe de-a-ntregul de la Dumnezeu" (Or haHayyim, Deuteronomul 1:1).
Ce dezvăluie aceste surse clasice? Acestea constituie, aparent, o gamă largă de opinii asupra modului în care Torah a fost scrisă. Analizând Torah succesiv avem următoarele opinii:
Geneza: Poate că a fost scrisă în întregime pe parcursul celor 40 de ani de pribegie sau poate că Moise a scris-o imediat după coborârea de pe Sinai. Unele legi precum cea referitoare la interzicerea de a mânca "vâna de la încheietura coapsei"( nervul sciatic) [Geneza 32:32], puteau să fi fost date patriarhilor anterior momentului Sinai sau poate Moise a introdus legea la locul ei pentru a o conecta cu sursa acesteia (vezi Talmud Hullin 101b).
Exodul: Poate că fost scris integral la sfârșitul celor 40 de ani, sau poate că fragmentul referitor la legile despre Tabernacul a fost scris de Moise imediat după coborârea de pe muntele Sinai. Unele dintre aceste materiale, precum cartea legământului erau scrise separat înainte să fie scrise în Torah propriu-zisă.
Leviticul și Numerii: Leviticul se poate să fi fost revelat în Cortul Întâlnirii, după momentul de pe muntele Sinai. Tot acest material putea fi scris la sfârșitul celor 40 de ani de pribegie. Poate că Moise a scris anumite pasaje privind Tabernaculul după coborârea de pe Sinai. Poate anumite porțiuni au fost revelate de Dumnezeu și scrise imediat sau au fost transmise pe cale orală până la compunerea Torei.
Deuteronomul: Poate că Moise l-a scris integral așa cum i l-a dictat Dumnezeu, scriind ultimele opt versete cu lacrimi în ochi, sau poate că Iosua a scris ultimele opt versete. Poate că noul material este de la Dumnezeu, dar materialul repetat și blestemele sunt de la Moise, sau poate că întreaga carte este de la Moise.
Sursele tradiționale ajută în mod cert la definirea problemelor de înțelegere a întrebărilor cu privire la modul în care Torah lui Dumnezeu a fost scrisă și când, dar diversitatea abordărilor lasă răspunsurile oarecum nelămurite.
*** Pentru cuprins consultați următoarea pagină.
VA URMA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu